Tuesday, September 7, 2010

fin

Ajuns aici, deşi e prea devreme
Tu îmi spui pe nume, eu pronunţ simplu:
durere
Aşa mă iubeşti tu pe mine?
Eu aşa iubesc, dar nu e bine?
De ce n-ar fi, eu iar îţi zic.
Nu contează, ştiu, mă uiţi rapid.
Contează pentru..
Pentru tine nu, eu simt ceva.
Ştiu, mă mint şi râd ca..
Altceva, tu eşti a mea.
Nu vreau o regină.
Nu ai nici o vină.

Fin.

râs şi plâns

Durere lungă,
Durere seacă,
Curve proaste
Sau ca în reviste.
Balade dulci,
Sărutări furate-n noapte
Toate-s vise deocheate
Pentru mine sunt machiate.
Tu nu uiţi, eu mă sufoc
Mă alungi, eu mă înec.
Apă adâncă,
Tristeţe aridă,
Lovituri in stomac,
Arsuri in adânc
Taci şi asculta-mă cum plâng,
Râd.

suflet bolnav

Atunci când sunt mai aproape
Din lumina ei, eu cad în noapte
Oare merită o viaţă?
Nenăscut am fost oricum
Iar o soartă blestemată
Despre ea eu scriu acum.

Cu atâta scârbă-n jur privesc
Şi simt cum pieptul îmi tresare
Ei primesc o alinare, iar eu
Pumni îmi dau să ştiu că-s treaz.
Ea m-alungă, dar iubeşte
Un copil cu suflet de coşar
Primitiv, captiv într-un corp
Artificial, creat de El in silă.

Oare Dumnezeu nu are milă?
Nici de-al Său fiu n-a avut
Nici de mine care stau şi înjur
Creatorul joacă şah, iar eu sunt mahmur.
Despre ea eu scriu acum cuvinte
Eu trăiesc în vis, iar ea în mine.

Noapte bună, obositul spuse grav.
Somn uşor, suflet bolnav.