10:00 am

Primul dintre noi a plecat
Dintr-o cameră lichidă;
Rămas-bun şi-a luat.
La capul patului ea stă şi tace
Prea multe de spus şi
O nelinişte ce nu-i dă pace.
A ştiut de dimineaţă
Cum din el dispare-o viaţă
Încă una şi o răsuflare moartă.
Ea tot stă lângă acel pat
Şi aşteaptă.
O privire pe fereastră:
Afară-i lumea îngheţată
Aici pluteşte vântul cald
Al vieţii de apoi, iar noi
Tot aşteptăm
Ne întoarcem,
Iar pe chipul său de ceară
Moartea-i desenează-o mască.

Tăcere.

Cuvinte ce-mi aleargă prin minte
Gândesc mai mult decât de obicei
Prea multe de zis,
Mă simt ca într-un vis
Amar şi şocul ce mă prinde
Este ca o lovitură surdă în stomac.

Tăcere.

Murim din naştere.
Ne naştem din durere.

cea mai lungă zi

Cea mai lungă zi a început la opt.
Ne-am dichisit şi parfumat
Ne-a dus la fete în pod şi-am stat.

Ce mai seară, ce mai tură!
Într-o altă dimensiune unde nu am nici un nume
Unde tu nu te abţi de la mine
Unde eu fac numai bine.
Bine!

Să plecăm şi de aici
Şi să ajungem la pitici.
Lângă paznicii grădinii
Unde noi ardem vecinii.

Terminăm cu panica, alungăm acea tristeţe
Tu ajungi la mine-n braţe
Eu rămân în aer să plutesc
Înghiţinâd încă o pastilă, eu gândesc şi te iubesc.

Încă o întâlnire.

Am plecat. Sărut.
Şi noapte bună.

ore

Îmi trăiesc viaţa în ieri, azi şi mâine
Şi măsor timpul în intervale de 3 minute.

e încă toamnă

Aştept de câteva minute
Pe un scaun, lemn uscat
Să apară o lumină
Ea să-mi spună: uite!
Am ajuns din nou la tine.

Şi bine te-am găsit iubire!
Dacă ar veni odată iarna
Gerul s-ar topi în aer
Am iubit şi te iubesc
Oare sunt un fraier?

Greierele urlă surd prin iarbă
Eu tind să uit de iarnă
Doamne Dumnezeule! E încă toamnă..

x

Să zic că a fost eXtraordinar?
Dar dacă aş altera reAlitatea?
Ar mai fi ceva real? Nu.
Aş putea să schimb Acţiunea
Şi din ea pe tine să te eXclud.

Dar nu am facut-o.
Nu, nu am vrut.

nisip

Găsită într-un colţ din mintea Monicăi.

Am obosit să tot alerg pe plajă
Din cioburi de nisip o lume-ntreagă am creat
Şi-aş fi rămas acolo prinsă-n vrajă
Dar tu, zâmbet viclean m-ai capturat...

Cu arma încărcată ameninţându-mi tâmplele
Ce plâng de nerăbdare
Arzându-mi pielea înăsprită de ger, de ploi şi vânt,
Zdrobindu-mi răsuflarea tremurată cu a ta
Nemiloasă viaţă ascunsă în visare.

Înnoadă-mi venele şi mai degrabă
Aruncă-mă în mare.