decembrie

Zăpada este mai rece în această seară,
iar în inima ta pulsează un gol.

Peste mine a căzut prima zăpadă,
iar la tine m-am întors.

Am găsit oraşul îngheţat în noapte,
iar noi scriem o carte doar cu
un sărut, îmbrăţisări şi şoapte.

copilul

Privesc printr-o fereastră murdară
Un copil ce construieşte din ceară
O lume anostă şi plină de praf.

Pierdut între şiruri de perle crăpate
Sunt visele lui şi clipele sparte.

Dormind pe sub pietre, trăind printre lacrimi
Vâslind într-o barcă uscată din paie
Pe acelaşi ecou trist, prost acordat
Lupta a fost pierdută, iar războiul câştigat.

Copilul nu a avut de ales.
Nu erau nori, el nu a înţeles
Viaţa acum doarme, totul e şters 
Dumnezeu există şi este pervers.

soarta

Atunci când soarta ne scrie destinul
Şi ne întâlnim din oră-n oră
Eu uit de vid şi zâmbesc
Gândesc la ce-i adevărat - la viaţă.

Atunci când soarta ne scrie destinul
Plăpând şi singur am trăit o viaţă
M-am născut din iad şi ceaţă,
În plămâni am aer,

Iar azi
Am ieşit la suprafaţă.

ironie

Ascultă cum urlă iar proştii
Se aruncă în neant ca monştrii
Se cred eroi în vise prăfuite
Şi progeniturile unei societăţi scârbite.

Prea mult aşteaptă să călcăm pe-o mină
Un gram de adevăr sub clar de lună plină.

Iar clasicul a spus: Să fie lumină!
Apoi, apa şi omul au urmat.
E ironic? Nu adevărat.

joi

Câteva încălzitoare,
Zahăr tos şi felinare.
Scaune ude, pahare golite,
Două fete zgribulite.

Ploaia rece curge peste noi
Iar eu te-ntreb: ce zi e azi?
E joi!

Libertate sau doar fugă de rutină?
Am rămas în ploaie
Şi doar ploaia e de vină.