Fără braţele tale
e ca la spânzurătoare
căci viaţa-i poluată
iar inima îmi e pătrată.
Pătrat e şi locul în care trăiesc.
Fără ochii tăi
demonii-s tot mai răi
iar mie mi-e frică
respir un aer de criptă.
Criptă e şi fosta mea viaţă.
Fără buzele tale
ale mele ar fi goale
căci suflul tău cald
îmi alină orice fald.
Falduri are şi sufletul meu.
Wednesday, December 28, 2011
Thursday, December 8, 2011
ceaţa
Ceaţa, vălul păcii,
abătut îi peste lume.
în perioade de tăcere,
când s-aşterne, tot apune.
Ea acoperă păcatele,
îmblânzeşte animalul,
ea orbeşte toţi strigoii,
ea goneşte şi şacalul.
Ceaţă, văl al liniştii,
calmul tău este dorit,
de noi, fiinţele din lut ciobit.
abătut îi peste lume.
în perioade de tăcere,
când s-aşterne, tot apune.
Ea acoperă păcatele,
îmblânzeşte animalul,
ea orbeşte toţi strigoii,
ea goneşte şi şacalul.
Ceaţă, văl al liniştii,
calmul tău este dorit,
de noi, fiinţele din lut ciobit.
EI
Într-un dans de scrimă
am să îi citesc încet.
ei sunt EI, materia primă,
eu sunt doar al lor adept.
Iar de e să prind ceva,
intelect sau sentiment,
am să le notez pe undeva
şi apoi am să încep să cred.
am să îi citesc încet.
ei sunt EI, materia primă,
eu sunt doar al lor adept.
Iar de e să prind ceva,
intelect sau sentiment,
am să le notez pe undeva
şi apoi am să încep să cred.
Wednesday, November 30, 2011
defineşte-mă
Sunt egoist,
ironic,
melancolic,
trist
şi nu am chef să gândesc,
iubesc,
am şi fobii,
sunt şi gelos,
uneori zelos,
ascund trecutul
şi mă automutilez,
visez, visez,
m-amuz,
sunt şi ursuz,
naiv,
lasciv,
înjur,
mai fur câte o idee,
am păcate deşi
nu le ştiu pe toate,
sunt sfânt,
sunt înger frânt,
mă bat cu pumnii-n piept
şi apoi greşesc,
inimi prind şi frâng,
sunt blând,
sunt deltaplan,
n-am niciun ban,
am două feţe
sprijinite pe beţe,
trăiesc în est,
gândesc în vest,
privesc în nord
şi parcă-s orb,
sunt jos în sud
şi tot m-afund
şi mă lungesc
cu ăst poem arlechinesc.
ironic,
melancolic,
trist
şi nu am chef să gândesc,
iubesc,
am şi fobii,
sunt şi gelos,
uneori zelos,
ascund trecutul
şi mă automutilez,
visez, visez,
m-amuz,
sunt şi ursuz,
naiv,
lasciv,
înjur,
mai fur câte o idee,
am păcate deşi
nu le ştiu pe toate,
sunt sfânt,
sunt înger frânt,
mă bat cu pumnii-n piept
şi apoi greşesc,
inimi prind şi frâng,
sunt blând,
sunt deltaplan,
n-am niciun ban,
am două feţe
sprijinite pe beţe,
trăiesc în est,
gândesc în vest,
privesc în nord
şi parcă-s orb,
sunt jos în sud
şi tot m-afund
şi mă lungesc
cu ăst poem arlechinesc.
Tuesday, November 29, 2011
strigoii universului
Deseori prind forme-n noapte,
pete amorfe de culoare,
încâlcite de venin.
şi le văd din întâmplare,
cum par stele căzătoare.
Iar strigoii universului strigă!
îi aud şi plâng de frică.
ei, cu chipuri de cleştar,
au doar gânduri de gropar.
pete amorfe de culoare,
încâlcite de venin.
şi le văd din întâmplare,
cum par stele căzătoare.
Iar strigoii universului strigă!
îi aud şi plâng de frică.
ei, cu chipuri de cleştar,
au doar gânduri de gropar.
Monday, November 7, 2011
demon
Te ador, iubesc încep a crede,
te aştept de două vieţi,
te găsesc în simplă formă,
te ascult, iar tu mă-nveţi.
O, esenţa ta este prea pură
pentru demonul murdar din mine,
tristul căpcăun ce suflet n-are.
O, sunt doar o arătare,
ce-şi hrăneşte rănile din sângele de muză
şi ce de ale oamenilor slăbiciuni s-amuză.
Fie-ţi milă doar o clipă
de întunecatul copilaş,
ce prea mult el a trăit în criptă,
criptă a strigoilor jegoşi şi arşi.
El nu doreşte decât dragoste,
prea puţină el poate da,
dragoste, cântec divin,
să-i oprească durerea.
te aştept de două vieţi,
te găsesc în simplă formă,
te ascult, iar tu mă-nveţi.
O, esenţa ta este prea pură
pentru demonul murdar din mine,
tristul căpcăun ce suflet n-are.
O, sunt doar o arătare,
ce-şi hrăneşte rănile din sângele de muză
şi ce de ale oamenilor slăbiciuni s-amuză.
Fie-ţi milă doar o clipă
de întunecatul copilaş,
ce prea mult el a trăit în criptă,
criptă a strigoilor jegoşi şi arşi.
El nu doreşte decât dragoste,
prea puţină el poate da,
dragoste, cântec divin,
să-i oprească durerea.
Sunday, November 6, 2011
camera II - microuniversul
La mine în cameră se
dezvoltă un microunivers fragil:
Sunt fascinat de viteza cu care evoluează,
sper doar să nu-mi ajungă eul pân la cer!
şi, deşi-mi port hainele în cuier,
cuierul e pe hol..
la mine-n cameră e frig,
iar fără microuniversul meu eu mor.
Friday, November 4, 2011
camera
Uneori rămân singur în cameră
şi nu-mi permit să mă gândesc
la ce aş vrea, de ce mi-e frică, la ce iubesc.
Mereu eu tac din gură şi tavanul îl privesc.
e calm.
E cerul fără stele, fără poveşti,
în care de-ai putea să zbori,
miracole şi paradisuri a-i să găseşti.
Eu cad în fiecare seară în liniştea lui albă
şi adorm.
Noaptea, doar pereţii nu au somn.
singurul om trist
Stau între patru pereţi,
dar nici acum nu-s singur,
sunt înconjurat doar de scheleţi,
ce-au fugit din sertare,
din cotloanele minţii mele amare.
Sunt eu singurul om trist?
nu. şi nici n-aş vrea să fiu.
aş spune doar că-s egoist,
să mă plâng numai pe mine,
când altora spada-n cap le vine.
Tuesday, November 1, 2011
noaptea sfinţilor
Astă seară-i sărbătoare,
se ridică din mormânt paieţe
şi dau iama la însurătoare.
Fug prin ceaţă, dau târcoale,
au ieşit la suprafaţă,
să petreacă până-n dimineaţă.
Putrezi mici şi mari uscaţi,
toţi sunt liberi astă noapte,
prinşi în simfonia lor de şoapte.
Şi bostanii aurii îi conduc în veşnicie,
dar în noapte cine-i vede?
doar groparul dintre pietre...
Sunday, October 30, 2011
cea mai frumoasă zi
Atinge-mă şi azi şi mâine
cu fulgere şi ploi acide
şi lasă-mi doar o amintire
pentru zilele mai reci din mine.
Dimineţile fiind reci şi ele
mă trezesc mai amorţit
şi simt
cum recele devine frig.
Iar la amiază mă-ncălzesc pentru o clipă
când o văd din nou
tresar din locul meu, dar nu mi-e frică.
Singurul moment de linişte
este singurul moment din zi
când frigul meu se risipeşte
când ea alungă norul gri.
Este amurgul şi seara vine pentru noi
e linişte, e încă cald,
dar ştiu, a doua zi mereu ne prinde reci şi goi.
Monday, October 17, 2011
toamna, când e frig..
Toamna, când e frig afară mă gândesc
la cele zile ce-au zburat din vară.
Toamna, când e frig afară,
mă ascund sub perna ta fugară.
Toamna, când e frig şi mă doboară
frigul, încep să uit şi simt melancolie,
Toamna, când oamenii sunt de hârtie.
Şi ce mai reverie!
Toamna, când sufletele-s prinse-n frig,
doar al tău este veşnic
şi-mi dă viaţă ca să strig.
Pentru asta-ţi mulţumesc,
odă pentru tine! De-aş putea,
eu statuie-aş înălţa, pentru tine,
Toamna, când tu eşti văpaia mea.
Saturday, October 15, 2011
o oră din univers
O oră din univers
pentru tine am cules
şi-apoi pe Marte am ales
să moţăim un timp. şi-a mers
eu nu am dorinţe
astronomice, doar temporare
şi cu tine-aş vrea să ştiu
cum uneori pe Lună cresc portocale
şi am descifra tot microcosmosul
sorbind din galaxii
şi-am plonja apoi
pe Terra, unde numai noi suntem copii.
cuvinte pentru tine
Mi-e frig, mi-e rece
toată aura
fără tine totul greu mai trece
iar gaura
din suflet mi se adânceşte.
Te las să mă dezmierzi
în zile, seri şi nopţi de toamnă
eşti un miracol din Eden
o rară poamă
ce mi-a căzut în braţe din etern.
Înşir în şiruri lungi de kilometrii
cuvinte pentru tine
şi sper c-o să reziste
ani-lumină sau doar până mâine.
melo+dramă
Acea piază neagră este bunul meu companion,
ea îi muza mea distinsă din atâtea zile,
doar ea ştie să m-alinte
şi doar ea aduce al meu ghinion.
Îmi urăsc starea de veghe căci e plină
de desmăţ.
totul este calm şi paşnic însă când adorm
şi-ncerc să-nvăţ
să mai rezist o zi, o noapte,
căci frigul îmi provoacă frig
şi greaţa îmi şopteşte-a moarte.
Zbiară singur un acord prin măduvă,
iar eu încerc să scap de el prin ignoranţă,
dar alunec: în deşert nu e speranţă.
Deşi îmi pare-a melodramă tot ce scriu,
este o formă de protest.
urăsc să scriu şi să mă plâng,
când în final eu sunt doar un copil nătâng.
Ezekiel
În zare arde cerul
şi simt vibraţii-n trup,
căci eu sunt mort în timp
şi viu sunt în trecut.
sunt eu paralizat în mine,
iar ei mă-nalţă în văzduh.
O furtună stă să-nceapă..
Wednesday, October 5, 2011
fazele lunii VI
În seara asta, luna e departe
şi aşa va fi mereu.
Eu am astrul meu
mai cald, nu o rocă rece agăţată-n cer.
Ceva mai plin şi cu esenţa mea
Nu e luna ce din ochi o pierd.
Ea nu e rece ca luna din obscur
Ea-i însăşi fiica lui Mercur.
Sunday, September 25, 2011
călătorie spre centrul pământului
Un freamăt din adâncuri
o strălucire fără sens
ce se coboară de pe piscuri
în exteriorul rânced şi imens.
Ameninţarea se prelinge mută
ca o felină din savană
ca dintr-un basm e ruptă
mânioasă pe-a sa rană.
Colosul din vulcan s-arată
şi groaznic el îşi arde calea
căci în drumul său nu este viaţă
ci doar focul ce al sufletelor miez îngheaţă.
Thursday, September 22, 2011
maşinăria
Ca o maşinărie neacordată
îmi cântă viaţa
toată
şi pare mistificatoare
un elixir magic
o licoare
din zâmbete ascuţite
ce te taie
pe nesimţite
ce te sperie când
le vezi
şi tremuri
şi nu crezi
că asta e viaţa mea
ca o maşinărie neacordată
aştept ca viaţa să se
termine odată.
Tuesday, September 20, 2011
umbrele
Sunt umbrele ca sufletul
fantomele din noi
esenţa întunericului
sau doar nişte strigoi?
Se ascund acolo
şi ies la suprafaţă
când sufletul se crapă
de parcă ar fi de gheaţă.
Sunt cele care ne separă
când dormim
de ceilalţi, de restul
şi ne vânează atunci când îi dorim.
Dar râd de neatenţia lor
când nu-mi găsesc o scuză
că trăiesc doar printre orbi
şi-atunci tot umbrele se amuză.
Sunday, September 18, 2011
mă gândesc la tine..
Eşti muza dintr-o toamnă
eşti calmul din argintul viu
Iar calmul tău este un înger,
el stă de pază-n tine,
când demonul hain
încearcă să se afirme.
Dar mie nu îmi pasă,
te accept aşa cum eşti
o vampă delicioasă
sau
o zână din poveşti
Şi dacă-n miez te voi găsi,
acolo unde nimicul este plin,
planetele se vor opri,
iar noi pulbere de stele
vom strivi.
fazele lunii V
Astă seară este luna
cea ce mă atrage
într-o tentă roşie ea rage
misticul ei amor.
Dar timpul merge invers
iar luna îşi întoarce faţa
s-o văd în întuneric
ar fi prea tristă viaţa.
Wednesday, September 14, 2011
o coincidenţă
Totul se întâmplă cu un rost,
iar dacă tu eşti o coincidenţă,
trecutul e anost.
Când nepăsarea curge-n rană,
văd viaţa printre gratii
şi înteleg că viaţa nu are o ramă,
căci ignoranţa e umană.
Thursday, September 8, 2011
---
şi dacă ura mă alimentează
atunci doar tu eşti fiinţa ce contează
într-un joc plin de nebuni
eşti ca gheaţa între tăciuni
şi eu tot spun inutile rugăciuni
adresate către nimeni
clişee cad ca avalanşa
peste mine şi pierd şansa
să te aud
şi
să te-ascult
să te-mbrăţişez
şi
să te visez
simple dorinţe
atunci când ştiu că poţi să mă veghezi
greşeli nevinovate
atunci când destinul minte şi tu-l crezi
Monday, September 5, 2011
victime colaterale
ei sunt:
sunt oameni ce trăiesc în avioane de hârtie
pierduţi şi prinşi în vrie
mereu cu destinaţia neaflată
iar eu:
Între pahare reci şi niciun regret
îmi trăiesc din când în când o viaţă
căci am ajuns să pot să-ntrec
şi fantomele din ceaţă
Friday, September 2, 2011
paiaţa
Definit, sunt o paiaţă:
două feţe şi legat la mâini cu aţă.
Fragil, tiptil, mă mişc dezordonat,
singur doar cu soarta sa, sunt artistul acrobat.
Glume am şi voi scăpaţi
un râs, o amăgire,
dar la final rataţi,
căci voi sunteţi legaţi cu fire.
Thursday, September 1, 2011
fata din umbră
Ea trăieşte în micul ei paradox,
în care negrul e culoare şi zâmbetele au cost.
Adoarme la ore decente din noapte,
vegheată de-un greiere mut,
iar somnul ei e un urlet de şoapte.
În vis ea priveşte hipnotizată
oceanul conştiinţei
şi-o sferă pătrată.
Mă simt plin de heliu
când ea este trează,
căci fericirea-i eternă
şi ea o creează.
Tuesday, August 30, 2011
gândurile
Gândurile, mâine
vor fi altele.
iar mâine tu vei fi
în locul ce îl ştiu
şi ştii,
gândurile, mâine,
altele vor fi.
Monday, August 22, 2011
fazele lunii IV
Mi-e dor de vechiul astru,
când esenţa sa avea un înţeles,
ce rezona în inimă şi în timpane.
acum aud doar ritmuri fără sens,
bătăi în cordul de mercur,
păcatele le-atrag în miezul meu
şi toţi aştrii selenari îmi vine să-i înjur.
Saturday, August 20, 2011
Lama lui Occam
Fidel conceptului de zeitate
trăieşte credinciosul împăcat,
dar când fibrele-s prea încurcate,
el cade într-un abis păt(r)at,
în care toate ştiinţele adunate
crează un Creator abstract.
Thursday, August 18, 2011
lumea de sub
Lumea de sub
e plină de
monştrii şi îngeri,
fantome de lut.
acolo se-ascund
soboli şi demenţe
şi umbre ce fug,
cu toţii în întuneric profund.
şi-n miez poţi găsi
aştrii de piatră
şi vise ce latră,
rîme pufoase
şi iepuri cu mănuşi de mătase.
e lumea de sub,
când lumea noastră doarme grea
căci oamenii au griji,
iar tu eşti grija mea.
fazele lunii III
Cum să-ncep..
ar fi un timp în care
îmi plăcea să cânt pe soare
acum am numai revelaţii
despre cum să prind
şi să dezvolt vibraţii.
Şi dacă tot mă aflu
printre pietrele din cer,
eu caut doar un simplu
astru la care să ader.
Monday, August 15, 2011
fazele lunii II
Mă întind prin tot abisul selenar,
amorţit de panica din mine.
suflul tău - un felinar,
mesager în eul meu stingher.
Saturday, August 13, 2011
moon spell
The mystery and silence of the moon
can only be defined by you, the goddess.
you are the purity that hides in bloom,
the other side's an untamed huntress.
Tuesday, August 9, 2011
fazele lunii I
Şi luna iarăşi intră-n scenă,
dar o găsesc în altă fază,
căci eu mereu provoc destinul
şi din el îmi fac o oază.
Monday, July 25, 2011
Terra
Forţă, câmp solid al universului,
ce ne ţii la sânul tău,
dă-ne din conştiinţa sinelui,
căci noi suntem legaţi în rău.
Şi izbucneşte din râncedul abisului
atunci când binele nu-i în balanţă,
sfărâmă tot ce este-al vidului
şi aruncă falsul la distanţă.
Iar la sfârşitul tău se vor uita în urmă
ani-lumină, generaţii-n şir,
tu, acvariu de argilă,
ce nu ar cere-n veci vreun bir.
Friday, July 22, 2011
Aqua
Joaca focului
tu o poţi calma,
iar fervoarea maniacă-a omului,
o netezeşti cu graţia ta.
Ne-absorbi în tine
şi ne laşi să te gustăm,
tu, esenţă a eternului,
ce noi în trupuri o purtăm.
Val mareic sau doar
simplu suflet stătător,
tu musteşti de viaţă,
grandios leviathan rătăcitor.
Friday, July 15, 2011
Ignis
Eşti fiară fără un dresor,
absorbi în tine viaţă,
amor, suflet distrugător,
oglindă încoronată-n ceaţă.
Iar luxul ce îl defineşti
e unic în grandoare,
esenţa dragostei tu eşti,
tu cruţi şi arzi popoare..
Un soare-al inimii deţii,
atunci când iarna e în noi
şi furie în toţi devii,
când oamenii sunt goi.
Thursday, July 14, 2011
Aria
Entitate purtătoare de sunete,
tu, iluzionist cu mască,
ce zgudui şi răsufli urlete,
adu-ne iar corăbiile acasă.
Cu ce putere ne dobori de pe picioare
şi ne laşi să te-adorăm
în chip şi formă protectoare,
tu, vânt, felină a brizelor.
Nici lutul nu ar prinde simetrie,
iar văpăile n-ar lumina,
căci tu creezi sau eşti urgie,
eşti demonul, esenţa mea.
Wednesday, June 29, 2011
Erulissë
Simpla si singura existenţă
lângă tine m-ar vindeca
prin mine şi a ta esenţă
amorul dulce al verii ar vibra
Dar de ce o dragoste platonică?
când noi putem amplifica
focul tău la rang demonic
iar aerul din mine ar exploda
De ce ironicul umor
mă-mpiedică să te urmez?
de ce îmi vine să omor
şi pentru tine sa vânez?
Iar brizele din interior
te plimbă şi pe alte căi
când parada anilor
te lasă să adormi prin văi
Pustii şi reci ca brizele
şi ele ne-nfioară
tu umil îmi săruţi buzele
cum o simţeam şi odinioară
În vise, nopţi bântuite
în amestecul astral
am ajuns să prind în minte
ore într-un ansamblu orchestral
Al meu va fi sufletul ei
deşi o spun cu egoism
mă plimb pe sute de alei
eu fug de ea, să prind un ritm
Monday, June 27, 2011
drumul cel mai lung
Spre Calea Lactee
pe un cer aglomerat de vară
orele nu sunt pierdute,
ci aşteaptă trenul Nordului în gară.
Iar cerul de vară
pare o baltă de vid,
în care ei poartă o povară-
din infinit felinare le e somnul fervid.
Ne-am pierdut în miez de neant,
am curs şi prin oceanul viselor,
am mers pe drumul aberant
doar pentru aurul astrelor.
Drumul nostru este neîmplinit,
cu prima viteză noi trecem în abis.
iar peisajul devine transfinit,
când a doua ne transformă-n vis.
Wednesday, June 22, 2011
regret
Regret şi urc pe scara către ei,
pe dealul cel abrupt,
căci ei sunt mii şi îi aud,
cum sapă-n amintiri.
Te-au prins la mijloc şi
dezbină aerul din jur,
iar vidul lor devine pur.
Te simt tot mai pierdută,
pe sute de cărări,
călăuză-ţi un mănunchi de lumânări.
Tuesday, June 21, 2011
fantome
Fantome cu zâmbete afone
anunţă trecerea la prostituţie
când visul prinde forme,
dragostea devine instituţie.
Şi trupa de fantome
cânta în plină stradă
minciuni despre iubire,
o simfonie acră.
Dar crima are şi preludiu,
iar muzica lor urlă.
dansând printre priviri de uliu,
festinul a-nceput şi pare-o glumă.
Monday, June 20, 2011
oboseala
Păienjenişul oboselii
aduce-n prag momentul
către un final cu dublă faţă
şi noi ne jucăm din nou
până când oboseala îngheaţă.
Despărţiţi suntem de-o rază,
mereu pe acelaşi sol.
eu sunt buna piază,
tu - astru cu miez gol.
Sunday, June 19, 2011
mii de becuri
Când noaptea cade în oraş,
când felinarele se sting,
tu un sărut îmi laşi
şi-n mine mii de becuri se aprind.
Şi poate eşti Soarele de lângă Marte,
iar când respirăm prin şoapte,
nopţile polare se încing.
aştept
Aştept, dar totul mă doare,
mă dor picioarele,
sunt frânte şi plâng.
Privesc înspre soare
şi văd în el vara,
o lungă aşteptare.
Te aştept, deşi e în zadar
câte ore s-au mai scurs,
de ele n-am habar.
Regret, dar exist în trecut,
aştept turbulenţa viitorului,
un sunet rece şi brut.
himera
Printre neoane văd creioane
pe chipul tău de plastic
-modelat de-un creator prea drastic-
văd luciul fals
şi trepidant
al urâţeniei perete absorbant.
Te-ai născut cu un glas tăcut
în astă eră,
eşti ce a dat natura,
o himeră.
Sunday, May 22, 2011
crima
Ea-i ferită de răceala celui Soare
ce o orbeşte, ce mie-mi dă fiori.
Eu planez prin mii de sori,
ea mă vede şi timid trăsare.
Aerul ce i l-am dat
trăia în mine, a fost al meu,
de respirat prea greu,
iar ea s-a sufocat, treptat.
Şi noaptea mi-o aduce clar,
sub limpezimea Lunii,
ca o jertfă pe-un altar.
O rog să ierte şi să pice-n neant,
dar profunzimea ei este divină,
iar soarta n-are nici o vină,
căci eu am comis încă o crimă.
Saturday, May 21, 2011
muza
Am nevoie de o muză rea
sau poate de o muză nouă
să existe în creaţia mea.
Am nevoie de o muză,
am nevoie iar de ea.
De te voi găsi,
lasă-mă să-ţi umplu amfora,
cu înţelepciunea mea prea tare.
Să ne-mbătăm ca odinioară..
Monday, May 9, 2011
povara
Se scurge infinitul
infinit în mine
şi infinitul tot,
încet şi rece.
Şi parcă plânge,
plânge iar în mine:
în interior,
pe margine.
Şi iese către epidermă,
măcinat,
amestecat.
Şi lumea-mi pare
infinită,
gravă şi
bătătorită.
Sunday, May 8, 2011
temă profundă
Aici se discută teme încinse,
tematica-i ceva profund,
ieşi din tine, ei sunt doar un gând.
nici ei nu au timp să mai privească,
cum lumea se schimbă şi doarme,
cum oamenii încep să se nască.
Actori amestecaţi cu ciori,
cuvinte ce îţi dau fiori
şi tu-i priveşti neîncetat când
eşti prinsă între ei, te doare.
Mai simţi?
eşti fiinţa ta umană, legată la pământ,
ieşi din tine, ei sunt doar un gând.
Wednesday, May 4, 2011
umor înecat
Îmi aduc aminte de toamnă,
îmi aduc aminte de tine.
ascult iar ploaia înamorată şi
totul se scurge prin mine
şi trecutul ştie cel mai bine
ce găteşte în subsol viitorul.
Iarăşi frig şi tot mai plouă,
undeva valseză râmele cu chiorul.
Suspin, căci
ploaia mi-a înecat umorul.
Tuesday, May 3, 2011
ploaie de mai
Ploaie de mai
ce treci şi nu stai,
aşteaptă-mă
să vezi cum soare răsare.
În oraş sunt felinare,
toate ude şi golaşe,
pradă picăturilor arcaşe.
Monday, May 2, 2011
dintr-un vis
Strada e pustie
şi înaintea mea e,
singur drumeţ,
o foaie de hârtie.
Merg încet şi tremur,
iar tu eşti lângă mine,
străin cu chip înnegurat,
ce scapă acorduri reci-n vrie.
Şi cânţi la cea cutie,
ce pare o chitară,
dar sunt singura ce ştie
că este a sufletului meu vioară.
Friday, April 29, 2011
problemă (partea III)
Stăteam în pat. în cameră. acasă.
- Acum am timp să fiu lucid.
Stăteam în linişte. în paşnica mea plasă;
acum, eram primul om ce s-a întors din vid.
Şi-n vid era un idol c-un nume de furtună.
Iar el păstra la el cu străşnicie
ale noastre suflete, blocate într-o urnă.
- Cum să scap iar dintre dune,
când ei văd în el un accesoriu?
problema are doar un nume,
e o problemă de Orgoliu.
Tuesday, April 26, 2011
problemă (partea II)
Şi-am rămas confuz în vid
săptămâni şi luni, iar orele
în ani s-au transformat.
kilometri merşi; în faţa mea
un bloc de piatră, un nume sculptat.
- Nu îl citi, îmi spuse călăuza mea.
Când la final te vei afla, rosteşte fără frică
numele, apoi ochii-n sus ridică.
- Ajutor este ce-mi arăţi?
- Nu, eu sunt problema şi te-am
urmărit în x şi y dăţi.
Linişte. Întuneric. Lumină.
- Suntem la mijlocul drumului, dar
ignoranţa-i divină, ţine minte!
Acum, linişte.
Friday, April 22, 2011
problemă (partea I)
Se întâmplă ceva în casa asta,
de multă vreme n-a mai nins.
ieri a început să explodeze
şi-n centru eu m-am prins,
cu multă graţie şi ignoranţă,
în vid m-am întâlnit cu-n ins.
- Ziua bună Aşteptatule, îmi spuse.
- E cam linişte în locul tău..
- Este, căci eu nu convieţuiesc cu Rău.
- Iar cu binele ce ai?
- Îmi stă în cale!
- Atunci îl ocoleşti şi la o parte-l dai.
- Eu nu pierd timpul cu scurtături,
iar mintea ta-i plină cu frânturi
de ape negre, ce scufundă ceruri
şi de o problemă.
- O enigmă?
- O eczemă, căci ea arde-n casa ta lumească,
pace nu acceptă,
iar tribut în veci n-o să primească.
Thursday, April 21, 2011
în gânduri luat
Plimbare pe stradă,
de-a lungul lui Magheru
şi caut iar ceva,
căci iar mi-am pierdut cerul.
Şi intru într-o librărie,
deşi aş bea o bere
şi caut printre rafturi
o carte despre ea, despre plăcere.
Plăcerea de-a cunoaşte altă lume,
căci pe asta nimeni n-o mai crede.
Dar rămân iarăşi pe roşu,
când la semafor indică verde.
poeme pentru surzi
Scriu poeme pentru surzi
în cabana interioară.
Tu mă vezi şi Tu m-auzi,
eşti pirat şi cauţi o comoară.
M-ai găsit în exterior
printre cosmosuri poluate.
Mă dezbraci şi mă omori,
îmi mănânci secretele, pe toate.
Acum eşti prins la pat,
înlănţuit de o poveste.
În intimul din mintea mea,
eşti cititorul ce a prins de veste.
Saturday, April 16, 2011
cele trei
Infinitate
de ţi-aş face singur, eu, dreptate.
Frică
nu te-am mai simţit din zori.
Viaţă
ia-mă dintre toate! mori.
Wednesday, April 13, 2011
straniu transfer
Straniu transfer:
el o iubea pentru amândoi,
ea îi dăruise pace.
Era un suflet plin de zel,
prins în al ei câmp gravitaţional,
iar Luna îi zâmbea alene
când el o săruta, ea îi curgea prin vene.
Era un tip deconectat,
iar ea dansa în mintea sa;
ghinion: din nou destinul l-a-nşelat.
Era devreme, iar zorii se scăldau,
zăpada-l întrecea
în valuri, valuri
spre casă singuraticul pleca.
Friday, April 8, 2011
noi
Noi dormim într-un cosmos limitat,
indecişi decişi să procreăm.
locuind în linişte pe aceiaşi felie de pământ
de la naştere la eliberare viaţa noi o invadăm.
E bine că trăim râzând,
ne ţine-n priza dintre lumi.
altfel am fi doar goi şi în carcasă
prin univers am exista ca-n vânt.
Iar lacrimile nu ne uscă,
ele ne înmoaie şi calmează fiinţa.
este doar felul în care
sufletul digeră suferinţa.
Monday, April 4, 2011
artemis
Am găsit la ea balanţa
o busolă mică
o lanternă pentru suflet
toate orele dintr-o clepsidră.
În nord trăia raţiunea ei
în sud stătea o inimă
estul doarme - în zori se naşte altceva
vestul este trist, căci a plecat deja.
Wednesday, March 30, 2011
fata cu poezii
Fata cu poezii are-un nume; nu îl ştiu..
hrana sa: cerneală albastră roială;
Ea e fiinţa supremă banală.
Lumea e inferioară.
Lumea ei interioară:
pluteşte când scrie versuri pe cupola boreală
corpul ei e animat de cadre din trecut,
un chip cumva trucat
trăieşte cu Viitor.
palidă în nopţi de iarnă, când o cheamă,
doarme zilele pe al său nor.
Ea e numărul impar, şapte.
scorpioni visează; ei îi cântă şoapte.
din zorile nopţii, rămâne trează,
citeşte, citeşte, iubeşte, iubea şi viseză.
Tuesday, March 29, 2011
după altă noapte pierdută
Noaptea când ajungi acasă,
când prin ceaţă vezi prim-plan,
Iar vorbeşte "nimănui nu-i pasă"
"numai eu" are un plan.
Restul sper că este relevant.
Monday, March 28, 2011
obsesie
-De ce te obsedează iar trecutul?
-Mă-ntrebi de parcă ştii ceva...
-Aştept să îmi răspunzi în vorbe.
-Eu scriu, iar mut sunt la-ntrebarea ta.
-Ai tot timpul să pierzi orele cu tine.
Acum stai, întinde-te, citeşte, crezi;
Doar este normal să pierzi.
Saturday, March 26, 2011
cafea
E mult, dar până şi cafeaua rabdă
când te aştepţi doar mai puţin, te roagă
vino şi împarte.
Noi vom bea cafeaua
într-un colţ de cer,
atunci când zaţul este noapte.
Ore trec prin zahărul din ceaşcă,
iar minutele sunt scrumul,
ameţit şi-amestecat cu fumul
pur al verdelui tutun.
E mult, dar până şi cafeaua doarme acum.
Friday, March 11, 2011
într-o miercuri
O întârziere într-o zi de miercuri
a schimbat banalul în altar,
în care toată karma de alaltăieri
s-a scurs în timpi atemporali.
Şi-am întâlnit şi restul,
iar când stăteam, alunecam în gol.
mă uit la cer şi cerul râde:
"azi e miercuri, tu eşti visător.."
În vârful unui stejar, în cosmos
am păşit şi acoperişul luase foc.
am stins plăcerea din acele fumuri
şi ne-am văzut tăcuţi de drum.
Wednesday, March 9, 2011
călătoria
E o logică morbidă de coincidenţă depravată
Cum mă înşeală nopţile cu mesaje de la altă fată
Obiect zburător neuronal, pură paralelă
Iar îmi sare inima din piept ca o gazelă
Lapte combinat cu cola, aparent vis
Pitici ce umblă pe tavan, greieri în tufiş
Paranoic de frigidă, dornic doar de aventură
Suspinând iar rime, te vom lua de mână
Zările de scorţişoară le sorbim cu-o domnişoră
Valurile amare le-aruncăm pe cerul plin de ceară
Găurind aburii veseliei cu şurubul nebuniei
Am ajuns călătorind la finalul prozodiei
.
Saturday, February 26, 2011
fata din primul rând
pentru Ana.
Ce-ntâlnire am avut în stele.
Eu râdeam de astronomi,
Dar tu priveai încă la ele.
Am urlat ceva mai tare căci în
Primul rând stătea o faţă zâmbitoare.
Mi-a trecut apoi un gând:
Mă aude fata oare?
Ore am pierdut de-atunci,
Anotimpuri scurse-n vânt.
Visând ca un copil
La fata din primul rând.
muzică
Dumnezeu cântă prin unde,
În radio unde-i anonim.
Prin cap îmi trec idei,
Pe tine vreau să le imprim.
Corzi vocale adormite,
Pe mochetă te aştept.
La chitară scriu cuvinte,
Doar să par puţin deştept.
pentru patrie?
Scârba-i mare, iar prostia crasă,
Când te gândeşti de unde pleci;
Te uiţi pe stradă şi nu vezi:
Nu toţi oamenii au mască.
Posibilitatea de-a greşi e mare,
Dar în teorie prinde rădăcini.
Gândirea-i doar o poartă cu mulţi spini,
Când teoria cheie n-are.
Pretind că totul şi cu toţii:
E vina lor că n-am carismă?
E o problemă că oamenii nu riscă?
Şi văd că noi suntem roboţii..
Ajungi în cercul lor jegos,
Le spui că sunt un viciu,
Făcându-le doar un serviciu,
Te pierd într-un măcel haotic, roz.
Wednesday, February 16, 2011
am găsit-o
Îngerii cred în oameni răi,
Aşa cum eu cred în ochii tăi.
Ceaiul curge-n căni albastre
Crinii cresc incet spre astre.
Cum norii cred în vânt şi-n ploi
Aruncăm cuvintele pe foi.
Şi cum dis-de-dimineaţă,
Cade acul pişicher în aţă.
Pantalonii tăi de pijama,
Şi o singură floare de nu-mă-uita.
Sunday, February 13, 2011
în pod
Chei, cutii de carton,
O lampă stricată, cărţi vechi,
Praf şi-un neon
Ce stă aprins parcă de ieri.
Haine din '60, reviste
Cu feţe triste.
Un pulover bej, de bunica tricotat,
Nişte perdele verzi, ce ieri le-am schimbat.
Câteva amintiri, prinse-n poze tari,
Polaroid '92, gunoaie în sertar şi
Biroul vechi din lemn putred de arţar.
Tabloul decojit, uitat prin colţuri
Măsuţa de cafea, aia fără picioare, da..
Nu-i chiar plictiseală,
E doar seară. Şi am rămas noi doi
În pod.
Monday, February 7, 2011
a (re)început din februarie
E februarie.
Şi de azi a început din nou.
O ştiam de multă vreme.
-Vremea va fi bună, spuse ea.
Aş pune în balanţă incorect
Gândurile, coincidenţa?
Trăim oricum pe lângă noi,
Dar oare tu? Iar ochii tăi
Au nevoie de-un alt chip
Cum şi eu, sincer, am nevoie.
O cunosc de-atâta timp
Puls, speranţă, râsete şi ritm
şi prostii de gen:
"Partir c'est mourir un peu"
Fiindcă ne vom revedea, nu?
Wednesday, February 2, 2011
flori de cireş
Flori de cireş, rămâi lângă mine
Ca dintr-un tablou să asmuţi
S-arunci câinii pe mine.
dar
Rămâi şi vei fi fata cea bună.
Rămâi şi vei fi fata din lună.
Ilegal - secretă-i viaţa
Când trezeşti lumea din somn
Puritatea crapă gheaţa
Dimineţile-s fără de nori.
Dar ghiceşte cine a trecut
Prin iadul chiar de el făcut?
Deschid încă o uşă
O petală iar am rupt.
Flori de cireş, flori arse pe rug.
Saturday, January 29, 2011
ha+ha
Mă plimb iar ca un drogat
Lângă tine, umblu deraiat.
Doza mea de efedrină,
(m-am lăsat oricum de nicotină)
Ce m-a prins fără de vină.
Cum prea multe vise sunt
Lăsate-n ceaţă.
Căutate sau pierdute
Azi alunec des pe gheaţă.
E o lume privită de 2,
Dar o poveste spusă de noi.
Mă plimb cu ea ca un drogat
Lângă mine-i ea, adevărat?
Lângă tine, umblu deraiat.
Doza mea de efedrină,
(m-am lăsat oricum de nicotină)
Ce m-a prins fără de vină.
Cum prea multe vise sunt
Lăsate-n ceaţă.
Căutate sau pierdute
Azi alunec des pe gheaţă.
E o lume privită de 2,
Dar o poveste spusă de noi.
Mă plimb cu ea ca un drogat
Lângă mine-i ea, adevărat?
Tuesday, January 25, 2011
declin în direct
Arde lent fără benzină
Pe piele-ţi scrie un cuvânt, iar
Tu creezi încă o rimă.
O simţi în membrele-ţi slăbite
Şi te împarte în cuvinte.
În vise-ţi scrie cărţi, iar
Tu te rupi de ciudă în bucăţi.
Se simte ca un alt vers,
Lipsit de raţiune,
Încoronat de interes.
Te lasă uneori mai singură
Când noaptea este singura ta zi
Şi-ţi încolţeşte în gândire
Un amalgam de 1324, un şir.
-Alo, mai eşti pe fir?
Pe piele-ţi scrie un cuvânt, iar
Tu creezi încă o rimă.
O simţi în membrele-ţi slăbite
Şi te împarte în cuvinte.
În vise-ţi scrie cărţi, iar
Tu te rupi de ciudă în bucăţi.
Se simte ca un alt vers,
Lipsit de raţiune,
Încoronat de interes.
Te lasă uneori mai singură
Când noaptea este singura ta zi
Şi-ţi încolţeşte în gândire
Un amalgam de 1324, un şir.
-Alo, mai eşti pe fir?
Tuesday, January 18, 2011
fuga de trecut
Fug mai repede decât călăul,
Doar ca să mai capăt timp.
Vântul îmi este paznicul,
Eu îţi sunt în spate şi nu te prind.
Picioarele tale fragede mă vor încălzi.
Frică ţi-e de mine
Eu ştiu, tu ştii.
Noaptea e un alt tărâm
Când ajungem prin diplomaţie
Măcinând de zor hârtie.
Din caietul meu:
desen urât, atingeri, mâini, buze, sărut
Scriem însă, la final,
Trecut.
Doar ca să mai capăt timp.
Vântul îmi este paznicul,
Eu îţi sunt în spate şi nu te prind.
Picioarele tale fragede mă vor încălzi.
Frică ţi-e de mine
Eu ştiu, tu ştii.
Noaptea e un alt tărâm
Când ajungem prin diplomaţie
Măcinând de zor hârtie.
Din caietul meu:
desen urât, atingeri, mâini, buze, sărut
Scriem însă, la final,
Trecut.
Saturday, January 15, 2011
cuvinte propoziţii versuri
Dacă Dumnezeu, pe unde calc m-ar urmări
Atunci frica mea, în tine ar exista, ar fi.
Eu mă legăn ca să prin ore de somn
Fără sunet, fără cântec, încet adorm.
Relevantă de ar fi religia,
Întunericul ar naşte îngeri.
Respirând în lumea noastră,
Violenţa definită-i de atingeri.
Simţi tu oare frică? Frig îmi este acum.
Pluteşti febril în cercuri, arzând până la scrum.
Zahărul îşi schimbă dulcele,
Doza asta ne prieşte sau constrânge?
Atunci frica mea, în tine ar exista, ar fi.
Eu mă legăn ca să prin ore de somn
Fără sunet, fără cântec, încet adorm.
Relevantă de ar fi religia,
Întunericul ar naşte îngeri.
Respirând în lumea noastră,
Violenţa definită-i de atingeri.
Simţi tu oare frică? Frig îmi este acum.
Pluteşti febril în cercuri, arzând până la scrum.
Zahărul îşi schimbă dulcele,
Doza asta ne prieşte sau constrânge?
Friday, January 14, 2011
gravitaţie valuri şi nisip
Sunt primul ce-a ajuns pe lună.
Am păşit încet, nu m-am grăbit.
Am ars chibrite, iar gravitaţia m-a strivit.
Sunt cel ce a gustat nisipul
Şi ţi-am înghiţit lumea în mine.
Nu ştiu ce-i ura, iar minciuna nu-i de mine.
Mirosul tău ţipă a cireşe,
Iar buzele-ţi sunt moi
Şi lumea-i o iluzie,
La fel cum suntem noi.
Mă simt la fel ca un anume om
Prins în alte valuri, mă înec.
Ca într-o poveste veche,
Alerg desculţ, mi-e sete.
Am păşit încet, nu m-am grăbit.
Am ars chibrite, iar gravitaţia m-a strivit.
Sunt cel ce a gustat nisipul
Şi ţi-am înghiţit lumea în mine.
Nu ştiu ce-i ura, iar minciuna nu-i de mine.
Mirosul tău ţipă a cireşe,
Iar buzele-ţi sunt moi
Şi lumea-i o iluzie,
La fel cum suntem noi.
Mă simt la fel ca un anume om
Prins în alte valuri, mă înec.
Ca într-o poveste veche,
Alerg desculţ, mi-e sete.
Tuesday, January 11, 2011
inimă de nisip
Din nicăieri se-aude sunetul de crin
Ca într-un vis solid, clădit de tine.
Eu sunt cel ce a distrus grădina,
Cel ce crede în destin.
Cuvinte potrivite s-ar găsi de la-nceput.
Aş vrea să rezonăm cum o făceam doar în trecut,
Când tu cântai, iar eu te-am auzit.
Eu am o inimă ascunsă printre dune de nisip.
Acum e rândul lui aici, începe circul.
O (al)chimie între noi a fost.
Mă pierd şi mă găsesc, poate sunt prost
Găsesc şi pierd o lume,
Am inima ascunsă printre dune.
Ca într-un vis solid, clădit de tine.
Eu sunt cel ce a distrus grădina,
Cel ce crede în destin.
Cuvinte potrivite s-ar găsi de la-nceput.
Aş vrea să rezonăm cum o făceam doar în trecut,
Când tu cântai, iar eu te-am auzit.
Eu am o inimă ascunsă printre dune de nisip.
Acum e rândul lui aici, începe circul.
O (al)chimie între noi a fost.
Mă pierd şi mă găsesc, poate sunt prost
Găsesc şi pierd o lume,
Am inima ascunsă printre dune.
Monday, January 10, 2011
credeam că
Credeam că am căzut în praf
Credeam că sunt singurul ce-a mai rămas
Credeam că te-am auzit cântând
Atunci când...
Credeam că vei pleca târziu
Credeam că nu mă voi lovi de zid
Credeam că nopţile nu-s reci
Înainte ca tu să pleci.
Credeam că sufletul e viu
Credeam că nimeni nu vânează suflete.
Credeam că noi putem face dreptate,
Că iubirea-i fascinantă ca entitate.
Credeam că sunt nebun,
Dar sunt prea plin de fum, oricum
Tu eşti prea departe, aproape acum.
Credeam că sunt singurul ce-a mai rămas
Credeam că te-am auzit cântând
Atunci când...
Credeam că vei pleca târziu
Credeam că nu mă voi lovi de zid
Credeam că nopţile nu-s reci
Înainte ca tu să pleci.
Credeam că sufletul e viu
Credeam că nimeni nu vânează suflete.
Credeam că noi putem face dreptate,
Că iubirea-i fascinantă ca entitate.
Credeam că sunt nebun,
Dar sunt prea plin de fum, oricum
Tu eşti prea departe, aproape acum.
Sunday, January 9, 2011
nori şi amintiri
A fost odată, la trecut
Un spaţiu gol, de el umplut
Iar frigul îl lovea în plin
Căci el era un pui de crin.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Iar vântul s-a mai domolit
Te-am văzut.
Nori şi amintiri
Mă anunţă că-am pierdut
Poze şi scrisori
De ea mi-au amintit în zori.
Te-am văzut,
Iar vântul s-a mai domolit.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Căci el era pui de crin,
Iar frigul îl lovea în plin.
Un spaţiu gol, de el umplut,
A fost odată, la trecut.
Un spaţiu gol, de el umplut
Iar frigul îl lovea în plin
Căci el era un pui de crin.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Iar vântul s-a mai domolit
Te-am văzut.
Nori şi amintiri
Mă anunţă că-am pierdut
Poze şi scrisori
De ea mi-au amintit în zori.
Te-am văzut,
Iar vântul s-a mai domolit.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Căci el era pui de crin,
Iar frigul îl lovea în plin.
Un spaţiu gol, de el umplut,
A fost odată, la trecut.
fluturi morţi
Ca o maşinărie ruginită
Aş vrea să trec în lumea lor.
Ca un zâmbet mincinos
Să mă prefac că sunt nemuritor.
Nisipurile timpului sunt nişte
Noţiuni pierdute, o tragere la sorţi
Atunci când fug în somn
Şi-n drum găsesc doar fluturi morţi.
Pasiunea ta este opacă, mărginită doar de ei.
Lumea-i curvă, ei sunt hoţi
Atunci când somnul îmi fuge
Şi-n somn visez doar fluturi morţi.
Aş vrea să trec în lumea lor.
Ca un zâmbet mincinos
Să mă prefac că sunt nemuritor.
Nisipurile timpului sunt nişte
Noţiuni pierdute, o tragere la sorţi
Atunci când fug în somn
Şi-n drum găsesc doar fluturi morţi.
Pasiunea ta este opacă, mărginită doar de ei.
Lumea-i curvă, ei sunt hoţi
Atunci când somnul îmi fuge
Şi-n somn visez doar fluturi morţi.
Friday, January 7, 2011
în ceaţă
Azi-noapte am visat prin ceaţă.
Ce păcat imaculat, dar
Realitatea-i şifonată când o
Vezi de dimineaţă.
De te-aş fi-ntâlnit mai devreme
Ai fi fost un mic deliciu,
Dar te-aş fi gustat ca pe un viciu.
Gustul auriu alunecă prin
Capul meu, ce-i drept cam fumuriu,
Dar ziua se percepe iar ca zi
Şi noaptea începe schizofrenică
În capul meu iar facem nebunii.
Mă rog.. să pic iarăşi din nori
În vapori, de dragoste, beţie şi
O briză mov, o nebunie!
Iar în Eul meu atrofiat
Te citesc numai în grade
Atunci când beţia în măduvă mă roade.
Dar nu sunt fantezist şi nu exagerez
Mi-ajunge doar o inimă şi-o noapte
Eu de ieri nu mă mai distrez.
Ce păcat imaculat, dar
Realitatea-i şifonată când o
Vezi de dimineaţă.
De te-aş fi-ntâlnit mai devreme
Ai fi fost un mic deliciu,
Dar te-aş fi gustat ca pe un viciu.
Gustul auriu alunecă prin
Capul meu, ce-i drept cam fumuriu,
Dar ziua se percepe iar ca zi
Şi noaptea începe schizofrenică
În capul meu iar facem nebunii.
Mă rog.. să pic iarăşi din nori
În vapori, de dragoste, beţie şi
O briză mov, o nebunie!
Iar în Eul meu atrofiat
Te citesc numai în grade
Atunci când beţia în măduvă mă roade.
Dar nu sunt fantezist şi nu exagerez
Mi-ajunge doar o inimă şi-o noapte
Eu de ieri nu mă mai distrez.
Thursday, January 6, 2011
viaţa noastră de până acum
-Îmi pare rău că nu m-am prezentat:
Eu sunt Viaţa.
-Atunci eu sunt un ratat.
-Nu pleca de lângă mine,
O singură vorbă am rostit
Şi nu mi-e bine..
-Eu nu fug, ci tu alergi în vid,
Iar vidul nu e singur, aduce frig.
Şi răsuflări reci într-o noapte
Cu cer albastru, cu nori gri
Într-o ianuarie, eu aştept,
Dar tu nu vii.
----------------------------------------------------------------
Pe sub crusta îngheţată
Eu aud cum strigi şi cauţi aer,
Dar rezist afară-n frig
Chiar mă simt atât de fraier?
Am fugit din al tău pat
Am alunecat nesigur pe-o presimţire.
Mi-ai ţipat în cap ceva despre trecut,
Iar eu ma-am (pre)schimbat în amintire.
Cu mirosul tău dulceag de iulie
Respirând uşor la pieptul meu, iubind din furie.
În zare iar apune iunie, e luna mea
Ea. Fantezie.
Ea-i un vers. Iubirea-i doar în poezie.
----------------------------------------------------------------
Din nou ne întâlnim ochii.
- Bonjour, mon ami!
- Te salut şi eu, dar ştii..
- Ştiu destul, tu n-ai aflat;
Oare ştii cât te-am căutat?
Dar e bine acum, sunt bucuros.
- Să nu crezi că mă iei iar drept un prost!
Era ziua mea, eram prea zelos.
În timp ce discutam cu mine
Un gând mi-a zburat,
M-am gândit iar la tine..
Cum de am ajuns şi unde ne aflăm?
Ştiu doar de unde am plecat.
Rămâne doar să
Continuăm...
Eu sunt Viaţa.
-Atunci eu sunt un ratat.
-Nu pleca de lângă mine,
O singură vorbă am rostit
Şi nu mi-e bine..
-Eu nu fug, ci tu alergi în vid,
Iar vidul nu e singur, aduce frig.
Şi răsuflări reci într-o noapte
Cu cer albastru, cu nori gri
Într-o ianuarie, eu aştept,
Dar tu nu vii.
----------------------------------------------------------------
Pe sub crusta îngheţată
Eu aud cum strigi şi cauţi aer,
Dar rezist afară-n frig
Chiar mă simt atât de fraier?
Am fugit din al tău pat
Am alunecat nesigur pe-o presimţire.
Mi-ai ţipat în cap ceva despre trecut,
Iar eu ma-am (pre)schimbat în amintire.
Cu mirosul tău dulceag de iulie
Respirând uşor la pieptul meu, iubind din furie.
În zare iar apune iunie, e luna mea
Ea. Fantezie.
Ea-i un vers. Iubirea-i doar în poezie.
----------------------------------------------------------------
Din nou ne întâlnim ochii.
- Bonjour, mon ami!
- Te salut şi eu, dar ştii..
- Ştiu destul, tu n-ai aflat;
Oare ştii cât te-am căutat?
Dar e bine acum, sunt bucuros.
- Să nu crezi că mă iei iar drept un prost!
Era ziua mea, eram prea zelos.
În timp ce discutam cu mine
Un gând mi-a zburat,
M-am gândit iar la tine..
Cum de am ajuns şi unde ne aflăm?
Ştiu doar de unde am plecat.
Rămâne doar să
Continuăm...
Monday, January 3, 2011
povestea
Puţin filtrată
o fi şi este
povestea dintre
un băiat şi-o fată.
Cum a început
într-un noiembrie tăcut
el pe buze cu-n sărut
din ea căldura a băut.
A urmat şi fericirea
el găsi chiar nemurirea
teoretic şi iubirea,
dar ea căzu pe gânduri..
Sentimentele o conduceau
ea se gândea la el,
iar ele o loveau;
el fu mişel..
-Ignoranţa este păcatul meu!
urla băiatul plin de ură,
căci fata, ea, iubea un zmeu.
Dar poveştile au şi magie
aşa cum băiatul a aflat
el i-a dăruit din dragoste o felie
şi cele două suflete s-au împăcat.
Câte zile a durat
nimeni nu ştie,
nimeni n-a aflat.
Prima zăpadă în oraş a ajuns,
iar acum decembrie a apus.
o fi şi este
povestea dintre
un băiat şi-o fată.
Cum a început
într-un noiembrie tăcut
el pe buze cu-n sărut
din ea căldura a băut.
A urmat şi fericirea
el găsi chiar nemurirea
teoretic şi iubirea,
dar ea căzu pe gânduri..
Sentimentele o conduceau
ea se gândea la el,
iar ele o loveau;
el fu mişel..
-Ignoranţa este păcatul meu!
urla băiatul plin de ură,
căci fata, ea, iubea un zmeu.
Dar poveştile au şi magie
aşa cum băiatul a aflat
el i-a dăruit din dragoste o felie
şi cele două suflete s-au împăcat.
Câte zile a durat
nimeni nu ştie,
nimeni n-a aflat.
Prima zăpadă în oraş a ajuns,
iar acum decembrie a apus.
Saturday, January 1, 2011
douamiiunsprezece
sa dus de tot si anu asta
cred ca nu conteaza si ca nare rost
sa scriu corect, oricum ganditul e defect
la ora unspe, e devreme
cand ma culc si cand dau de belele.
amuzament a fost cuvantul de inceput
a urmat un WTF tacut. apoi am baut. baut.
ameteala e frumoasa, dar urmata de tristetea falsa.
cred ca mam pierdut in neant, iar, din nou
vai de mine, iar sunt bou?
dar tot iubesc, chiar si daca put a alcool
si inima cea mica creste iar
si se ridica, la
iubita mea din luna.
somn usor, nu noapte buna...
cred ca nu conteaza si ca nare rost
sa scriu corect, oricum ganditul e defect
la ora unspe, e devreme
cand ma culc si cand dau de belele.
amuzament a fost cuvantul de inceput
a urmat un WTF tacut. apoi am baut. baut.
ameteala e frumoasa, dar urmata de tristetea falsa.
cred ca mam pierdut in neant, iar, din nou
vai de mine, iar sunt bou?
dar tot iubesc, chiar si daca put a alcool
si inima cea mica creste iar
si se ridica, la
iubita mea din luna.
somn usor, nu noapte buna...
Subscribe to:
Posts (Atom)