Mă plimb iar ca un drogat
Lângă tine, umblu deraiat.
Doza mea de efedrină,
(m-am lăsat oricum de nicotină)
Ce m-a prins fără de vină.
Cum prea multe vise sunt
Lăsate-n ceaţă.
Căutate sau pierdute
Azi alunec des pe gheaţă.
E o lume privită de 2,
Dar o poveste spusă de noi.
Mă plimb cu ea ca un drogat
Lângă mine-i ea, adevărat?
Arde lent fără benzină
Pe piele-ţi scrie un cuvânt, iar
Tu creezi încă o rimă.
O simţi în membrele-ţi slăbite
Şi te împarte în cuvinte.
În vise-ţi scrie cărţi, iar
Tu te rupi de ciudă în bucăţi.
Se simte ca un alt vers,
Lipsit de raţiune,
Încoronat de interes.
Te lasă uneori mai singură
Când noaptea este singura ta zi
Şi-ţi încolţeşte în gândire
Un amalgam de 1324, un şir.
-Alo, mai eşti pe fir?
Fug mai repede decât călăul,
Doar ca să mai capăt timp.
Vântul îmi este paznicul,
Eu îţi sunt în spate şi nu te prind.
Picioarele tale fragede mă vor încălzi.
Frică ţi-e de mine
Eu ştiu, tu ştii.
Noaptea e un alt tărâm
Când ajungem prin diplomaţie
Măcinând de zor hârtie.
Din caietul meu:
desen urât, atingeri, mâini, buze, sărut
Scriem însă, la final,
Trecut.
Dacă Dumnezeu, pe unde calc m-ar urmări
Atunci frica mea, în tine ar exista, ar fi.
Eu mă legăn ca să prin ore de somn
Fără sunet, fără cântec, încet adorm.
Relevantă de ar fi religia,
Întunericul ar naşte îngeri.
Respirând în lumea noastră,
Violenţa definită-i de atingeri.
Simţi tu oare frică? Frig îmi este acum.
Pluteşti febril în cercuri, arzând până la scrum.
Zahărul îşi schimbă dulcele,
Doza asta ne prieşte sau constrânge?
Sunt primul ce-a ajuns pe lună.
Am păşit încet, nu m-am grăbit.
Am ars chibrite, iar gravitaţia m-a strivit.
Sunt cel ce a gustat nisipul
Şi ţi-am înghiţit lumea în mine.
Nu ştiu ce-i ura, iar minciuna nu-i de mine.
Mirosul tău ţipă a cireşe,
Iar buzele-ţi sunt moi
Şi lumea-i o iluzie,
La fel cum suntem noi.
Mă simt la fel ca un anume om
Prins în alte valuri, mă înec.
Ca într-o poveste veche,
Alerg desculţ, mi-e sete.
Din nicăieri se-aude sunetul de crin
Ca într-un vis solid, clădit de tine.
Eu sunt cel ce a distrus grădina,
Cel ce crede în destin.
Cuvinte potrivite s-ar găsi de la-nceput.
Aş vrea să rezonăm cum o făceam doar în trecut,
Când tu cântai, iar eu te-am auzit.
Eu am o inimă ascunsă printre dune de nisip.
Acum e rândul lui aici, începe circul.
O (al)chimie între noi a fost.
Mă pierd şi mă găsesc, poate sunt prost
Găsesc şi pierd o lume,
Am inima ascunsă printre dune.
Credeam că am căzut în praf
Credeam că sunt singurul ce-a mai rămas
Credeam că te-am auzit cântând
Atunci când...
Credeam că vei pleca târziu
Credeam că nu mă voi lovi de zid
Credeam că nopţile nu-s reci
Înainte ca tu să pleci.
Credeam că sufletul e viu
Credeam că nimeni nu vânează suflete.
Credeam că noi putem face dreptate,
Că iubirea-i fascinantă ca entitate.
Credeam că sunt nebun,
Dar sunt prea plin de fum, oricum
Tu eşti prea departe, aproape acum.
A fost odată, la trecut
Un spaţiu gol, de el umplut
Iar frigul îl lovea în plin
Căci el era un pui de crin.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Iar vântul s-a mai domolit
Te-am văzut.
Nori şi amintiri
Mă anunţă că-am pierdut
Poze şi scrisori
De ea mi-au amintit în zori.
Te-am văzut,
Iar vântul s-a mai domolit.
Curajul mi-a deschis iar ochii,
Căci el era pui de crin,
Iar frigul îl lovea în plin.
Un spaţiu gol, de el umplut,
A fost odată, la trecut.
Ca o maşinărie ruginită
Aş vrea să trec în lumea lor.
Ca un zâmbet mincinos
Să mă prefac că sunt nemuritor.
Nisipurile timpului sunt nişte
Noţiuni pierdute, o tragere la sorţi
Atunci când fug în somn
Şi-n drum găsesc doar fluturi morţi.
Pasiunea ta este opacă, mărginită doar de ei.
Lumea-i curvă, ei sunt hoţi
Atunci când somnul îmi fuge
Şi-n somn visez doar fluturi morţi.
Azi-noapte am visat prin ceaţă.
Ce păcat imaculat, dar
Realitatea-i şifonată când o
Vezi de dimineaţă.
De te-aş fi-ntâlnit mai devreme
Ai fi fost un mic deliciu,
Dar te-aş fi gustat ca pe un viciu.
Gustul auriu alunecă prin
Capul meu, ce-i drept cam fumuriu,
Dar ziua se percepe iar ca zi
Şi noaptea începe schizofrenică
În capul meu iar facem nebunii.
Mă rog.. să pic iarăşi din nori
În vapori, de dragoste, beţie şi
O briză mov, o nebunie!
Iar în Eul meu atrofiat
Te citesc numai în grade
Atunci când beţia în măduvă mă roade.
Dar nu sunt fantezist şi nu exagerez
Mi-ajunge doar o inimă şi-o noapte
Eu de ieri nu mă mai distrez.
-Îmi pare rău că nu m-am prezentat:
Eu sunt Viaţa.
-Atunci eu sunt un ratat.
-Nu pleca de lângă mine,
O singură vorbă am rostit
Şi nu mi-e bine..
-Eu nu fug, ci tu alergi în vid,
Iar vidul nu e singur, aduce frig.
Şi răsuflări reci într-o noapte
Cu cer albastru, cu nori gri
Într-o ianuarie, eu aştept,
Dar tu nu vii.
----------------------------------------------------------------
Pe sub crusta îngheţată
Eu aud cum strigi şi cauţi aer,
Dar rezist afară-n frig
Chiar mă simt atât de fraier?
Am fugit din al tău pat
Am alunecat nesigur pe-o presimţire.
Mi-ai ţipat în cap ceva despre trecut,
Iar eu ma-am (pre)schimbat în amintire.
Cu mirosul tău dulceag de iulie
Respirând uşor la pieptul meu, iubind din furie.
În zare iar apune iunie, e luna mea
Ea. Fantezie.
Ea-i un vers. Iubirea-i doar în poezie.
----------------------------------------------------------------
Din nou ne întâlnim ochii.
- Bonjour, mon ami!
- Te salut şi eu, dar ştii..
- Ştiu destul, tu n-ai aflat;
Oare ştii cât te-am căutat?
Dar e bine acum, sunt bucuros.
- Să nu crezi că mă iei iar drept un prost!
Era ziua mea, eram prea zelos.
În timp ce discutam cu mine
Un gând mi-a zburat,
M-am gândit iar la tine..
Cum de am ajuns şi unde ne aflăm?
Ştiu doar de unde am plecat.
Rămâne doar să
Continuăm...
Puţin filtrată
o fi şi este
povestea dintre
un băiat şi-o fată.
Cum a început
într-un noiembrie tăcut
el pe buze cu-n sărut
din ea căldura a băut.
A urmat şi fericirea
el găsi chiar nemurirea
teoretic şi iubirea,
dar ea căzu pe gânduri..
Sentimentele o conduceau
ea se gândea la el,
iar ele o loveau;
el fu mişel..
-Ignoranţa este păcatul meu!
urla băiatul plin de ură,
căci fata, ea, iubea un zmeu.
Dar poveştile au şi magie
aşa cum băiatul a aflat
el i-a dăruit din dragoste o felie
şi cele două suflete s-au împăcat.
Câte zile a durat
nimeni nu ştie,
nimeni n-a aflat.
Prima zăpadă în oraş a ajuns,
iar acum decembrie a apus.
Două zile fără Soare
Linişte şi felinare
Eu aud doar o chemare,
Este ea şi-o văd în zare.
sa dus de tot si anu asta
cred ca nu conteaza si ca nare rost
sa scriu corect, oricum ganditul e defect
la ora unspe, e devreme
cand ma culc si cand dau de belele.
amuzament a fost cuvantul de inceput
a urmat un WTF tacut. apoi am baut. baut.
ameteala e frumoasa, dar urmata de tristetea falsa.
cred ca mam pierdut in neant, iar, din nou
vai de mine, iar sunt bou?
dar tot iubesc, chiar si daca put a alcool
si inima cea mica creste iar
si se ridica, la
iubita mea din luna.
somn usor, nu noapte buna...
