fata cu poezii

Fata cu poezii are-un nume; nu îl ştiu..

hrana sa: cerneală albastră roială;

Ea e fiinţa supremă banală.

Lumea e inferioară.

Lumea ei interioară:

pluteşte când scrie versuri pe cupola boreală

corpul ei e animat de cadre din trecut,

un chip cumva trucat

trăieşte cu Viitor.

palidă în nopţi de iarnă, când o cheamă,

doarme zilele pe al său nor.

Ea e numărul impar, şapte.

scorpioni visează; ei îi cântă şoapte.

din zorile nopţii, rămâne trează,

citeşte, citeşte, iubeşte, iubea şi viseză.

după altă noapte pierdută

Noaptea când ajungi acasă,

când prin ceaţă vezi prim-plan,

Iar vorbeşte "nimănui nu-i pasă"

"numai eu" are un plan.

Restul sper că este relevant.

obsesie

-De ce te obsedează iar trecutul?

-Mă-ntrebi de parcă ştii ceva...

-Aştept să îmi răspunzi în vorbe.

-Eu scriu, iar mut sunt la-ntrebarea ta.

-Ai tot timpul să pierzi orele cu tine.

Acum stai, întinde-te, citeşte, crezi;

Doar este normal să pierzi.

cafea

E mult, dar până şi cafeaua rabdă

când te aştepţi doar mai puţin, te roagă

vino şi împarte.

Noi vom bea cafeaua

într-un colţ de cer,

atunci când zaţul este noapte.

Ore trec prin zahărul din ceaşcă,

iar minutele sunt scrumul,

ameţit şi-amestecat cu fumul

pur al verdelui tutun.

E mult, dar până şi cafeaua doarme acum.

într-o miercuri

O întârziere într-o zi de miercuri

a schimbat banalul în altar,

în care toată karma de alaltăieri

s-a scurs în timpi atemporali.

Şi-am întâlnit şi restul,

iar când stăteam, alunecam în gol.

mă uit la cer şi cerul râde:

"azi e miercuri, tu eşti visător.."

În vârful unui stejar, în cosmos

am păşit şi acoperişul luase foc.

am stins plăcerea din acele fumuri

şi ne-am văzut tăcuţi de drum.

călătoria

E o logică morbidă de coincidenţă depravată

Cum mă înşeală nopţile cu mesaje de la altă fată

Obiect zburător neuronal, pură paralelă

Iar îmi sare inima din piept ca o gazelă

Lapte combinat cu cola, aparent vis

Pitici ce umblă pe tavan, greieri în tufiş

Paranoic de frigidă, dornic doar de aventură

Suspinând iar rime, te vom lua de mână

Zările de scorţişoară le sorbim cu-o domnişoră

Valurile amare le-aruncăm pe cerul plin de ceară

Găurind aburii veseliei cu şurubul nebuniei

Am ajuns călătorind la finalul prozodiei

.