fără...

Fără braţele tale
e ca la spânzurătoare
căci viaţa-i poluată
iar inima îmi e pătrată.


Pătrat e şi locul în care trăiesc.


Fără ochii tăi
demonii-s tot mai răi
iar mie mi-e frică
respir un aer de criptă.


Criptă e şi fosta mea viaţă.


Fără buzele tale
ale mele ar fi goale
căci suflul tău cald
îmi alină orice fald.


Falduri are şi sufletul meu.

ceaţa

Ceaţa, vălul păcii,
abătut îi peste lume.
în perioade de tăcere,
când s-aşterne, tot apune.


Ea acoperă păcatele,
îmblânzeşte animalul,
ea orbeşte toţi strigoii,
ea goneşte şi şacalul.


Ceaţă, văl al liniştii,
calmul tău este dorit,
de noi, fiinţele din lut ciobit.

EI

Într-un dans de scrimă
am să îi citesc încet.
ei sunt EI, materia primă,
eu sunt doar al lor adept.


Iar de e să prind ceva,
intelect sau sentiment,
am să le notez pe undeva
şi apoi am să încep să cred.