Sunday, December 23, 2012

rugă către viață

O, Nordule, omule!
om de lut,
clipă de tăcere,
Moarte, vecină dragă
și Tu, Pământule,
ascultați poruncă!
de astăzi nu vom
mai Râde,
în Bine nu vom mai crede,
căci Adevărul
numai orbu-l vede.
minciuna ne va fi lumina
care ne învelește visele,
viitorul, valurile tinereții,
abisul realității,
arma cu care gândim,
inimile care ne îngheață,
brațele de fier ce ne ard,
visele,
viața,
prezentul.
de astăzi, pe voi vă
las în trecut
și încep să Trăiesc.
Amin!

Friday, December 21, 2012

perla neagră

Vreau să mă transform
în perlă
sau într-un condor
să înot în mări străine
în patul altora
să mă cobor.

Dar azi am să fiu
o perlă neagră
în găoacea mea
am să le pândesc
să m-ațâțe valurile
și în sarea lor să mă topesc.

Wednesday, December 19, 2012

viața

Viața ne pândește
printre raioane când dormim.
Viața ne ridică
în avioane albe de hârtie.
Viața ne scrie
poeme fără rimă,
mimând poetul
născut prematur.
Viața ne paște,
căci suntem
doar ierburi
ce mor în fiece oră,
ce cresc în fiece zi.
Viața ne unește,
e doică și tată.
Viața ne schimbă
fețele-n măști,
nebunii sunt regi,
iar regii, doar proști.
Viața ne desparte
de paturile calde
în care dormim
și în care vom muri.

Thursday, December 6, 2012

pădurea îndrăgostiților IX - floarea

Atunci când crești o floare
încearcă a sădi în ea iubire
și n-o zdrobi în amintire

Din soare rupe-i o petală
și pune-o-n locul alteia căzute
să nu mai plângă sau să se usuce

Și de va crește până-n nori
alint-o cu o sărutare
să nu îți uite chipul și-a ta răsuflare.

Tuesday, November 13, 2012

ghinioane II - zgomote și lichide

În seara asta
am doar venele
ce îmi șoptesc:
aruncă-te, aruncă-te
în valuri!
adânc în valuri
de ciment,
în care morții ard
în focul virulent.

Noaptea e plină
de zgomote acute
și aud cum urlă
mulțimi de ființe,
colonii de ființe
de sub pat,
din rame,
din găuri negre,
pline de laude nemeritate,
de fețe prea triste,
de văduve ce flutură batiste.

Parcă le aud
țipetele de bestii,
iar eu, copil naiv,
un măr rebel și crud,
mă iau de braț
cu gheara lor
și uit că te iubesc,
mi-e dor..

Sunday, November 4, 2012

pădurea îndrăgostiților VIII - seară de toamnă

Iar te-am văzut aseară
Mai plină de viață, mai limpede și
Mult mai ușoară
Mai tare, fierbinte
Și dulce ca oricând

Apoi te-am privit adânc
Și te-am strâns mai tare, tu
Tu m-ai iubit atât
De tare, fierbinte
Și dulce și-apoi mi-ai spus

Ești minunat, sunt minunată
Nu avem nimic în comun
Te iubesc, sunt nebună
Iar tu ești dragul meu nebun

Noaptea-i rece și goală
Haide să ne încălzim la o cană
O cană de-amor
Și de liniște
Să uităm de noi cât mai mult

Ești minunat, sunt minunată
Mi-ai șoptit dulce în gând
Te iubesc, sunt nebună
Iar tu ești dragul meu nebun

Thursday, October 11, 2012

ghinioane I - liniște și mocirlă

E liniște, fiindcă scriu iar,
e liniște, îmi țiuie în cap
motorul de mașini în stradă.
dar s-a oprit și el și vor să cadă
fulgi, tiptil și tryptizol,
ce mă afundă iar mișel,
m-afundă-n mâzga de la ghiol.

Monday, September 24, 2012

pădurea îndrăgostiților VII - dialog (partea a doua)

"Mă mai iubești?" te-am întrebat
apoi cu glasul umed, sacadat.

"Ca-n prima zi de după moarte!"
răspunsul ei și-apoi m-a sărutat.

Friday, September 21, 2012

pădurea îndrăgostiților VI - dialog (partea întâi)

el: "Nici luna ce atârnă-n vid
nici codrul plin de viață
nu mi-ar trăda secretul
și nu mi-ar râde-n față."

ea: "Desenează-mi tu o hartă
să găsesc iubirea
pe trupul meu plăpând
eu caut fericirea."

Wednesday, August 29, 2012

pădurea îndrăgostiților V - pierdut

Astăzi te-am visat
prin negura din mine
durerea iar mi te-a creat
ș-apoi te-a scos din minte

Și te-am lăsat să te usuci
ca pe o floare neîngrijită
prin ochii mei ce sunt cusuți
caut să ies din astă criptă

Nu pot vorbi, rușinea-mi cântă
acorduri reci ce fruntea-mi ard
desfigurat de soarta sfântă
mi s-a topit pe față falsul fard

Iar în noaptea asta iar visez
mă pierd prin negura din mine
cu tine parcă gol valsez
și moartea mi-a intrat în minte.

Friday, August 24, 2012

pădurea îndrăgostiților IV - jocul

Când limbile ni se încurcă-n șoapte
și brațele ne curg pe trupuri
arată-mi ale tale trucuri
și apoi sărută-mă.

Eu te-aș lega la ochi
să uiți de răul lumii
te-aș îngheța ca miezul lunii
și apoi te-aș săruta.

Tu m-ai zgâria pe spate
să te pot simți în sânge
iar dacă mâinile mi te vor strânge
ele te vor săruta.

De-mi vei ierta păcatele
îți voi da să guști din măr
îți voi rupe firele de păr
și apoi te voi săruta.

Apoi vom zbura, amorțiți de plăcere
în brațele mele ești harpă
pe tine voi desena a amorului artă
iar la final te voi săruta.

Sunday, August 19, 2012

pădurea îndrăgostiților III - soliloque

De m-aș trezi fără de ea
ar muri pruncul din mine
și tot ce am sădit în inimă
s-ar risipi ca vântu-n calea mea,

Dar pașii ei tot eu îi amorțesc
cuvinte, răsuflări greșite
adânc îi sapă-o rană
și-n mine ricoșează, mă lovesc,

Iar minutele în care scriu
sunt pline de o nostalgie ternă
când mă gândesc la ce distrug
mai bine-s mort decât mort-viu,

Apoi mă trece-un frig prin oase
și realizez că ea nu e eternă
iar frigurile în minte îmi pătrund
și unghiile în carne-s roase,

Dar obosesc, căci sunt și muritor
și mă atinge somnul rece
îmi este cald și mă topesc
în negru, cântă îngerii în cor.

Tuesday, August 14, 2012

poeții

Miracol al iubirii,
mai sfânt decât și crucea,
adu-ne împreună
pe noi, ereticii,
poeți cu inimile-n mână
și lasă-ne din lațul tău
doar un fragment de libertate,
s-avem ce lăuda măcar
în viața după moarte.
și de-o fi să ne trezim,
mai goi ca înainte,
ia-ne din mână pana
să nu mai înșirăm cuvinte.

Thursday, August 9, 2012

poemul înnorat al copilăriei

Copilărie, glandă atemporală,
ce-mi scurgi venele în stradă,
lasă-mi nicio amintire,
să fiu a muștelor doar pradă.

Praf de-ai presăra pe mine,
mi-ai schimba plăcerea-n crime,
iar tot norul de rugină
ar fi pat de ace fine.

Dar eu nu văd mai departe,
căci m-aș apropia de moarte...
copilărie, stinge-mi norul!
tu amor, tu arzi în noapte!

Wednesday, August 8, 2012

scurt poem de amor

Atunci când mă atingi,
tunete-mi lași în vine
și simt cum munții tăi mă urcă
în alte lumi străine,
iar tot ce-aș fi creat în Azi,
se schimbă doar cu Mâine.

Monday, August 6, 2012

drumul pe mare

De mi-ai arăta drumul pe mare,
eu te-aș învăța să înoți în aer
și din aripile mele
pentru barca ta aș face vele.


Am vâsli apoi pe mare,
ghid mi-ești tu, albastru soare,
iar pe mare de vom da de iele,
le voi scutura cu aripile mele.

Friday, August 3, 2012

pădurea îndrăgostiților II - înecul

Romantic-paranoic cu tente nihiliste,
poemul ăsta este critic
și provoacă doar migrene triste,
fără sex, fără culoare,
fără stropi de viață,
plin e doar de-alienare..
și de-ar fi să te iubesc din nou,
nu prin amor te-aș îneca,
ci prin atingeri reci cu poezia mea.

Sunday, July 29, 2012

pădurea îndrăgostiților I - dansul

Dansăm în întuneric,
eu arbore, tu petală de crin,
iar când crengile mi te cuprind,
spațiul dintre noi devine mut,
ca o pădure fără șoapte.
doar timpul este amorțit,
respiră greu, ca noi,
iar printre bătăi de inimă,
amorul ne privește goi.

Friday, July 6, 2012

dorința


Aș vrea să mă urc într-un copac
și să privesc lumea.
doar să tac
și să privesc.
să uit că-s om și să zâmbesc.
să râd în fața lor,
a celor ce vorbesc prea mult,
a celor ce miros a nori și-a plumb.
aș vrea să fiu primordial
aș vrea să fiu prunc iar.


Thursday, July 5, 2012

gânduri târzii


Gândesc printre sticle,
picioarele de damă îmi zâmbesc,
buze ce tânjesc
după o mângâiere,
sunt numai miere,
iar eu nu îndrăznesc.
în seara asta
sunt la mile de tine,
iar eu subit devin porc
şi dracul iese din mine.

Thursday, June 21, 2012

24 de ore

Ești ca jarul din palmă,
ești himera de foc,
o trecătoare de fier,
iar eu sunt orb și nu pot
să mă preschimb tot în aur,
să mă înalț și să laud
toată ființa ta.


Sunt 24 de ore
ce-mi sapă în minte,
mii de lacrimi, cuvinte
și mă-ntreb de ce oare
nu încerc o evadare,
o evadare în zori,
să te pierd printre nori.

Wednesday, June 20, 2012

ce hău, ce ură, ce joc..

Nimic nu-i important
când strigă ura-n jurul tău
și îți aduci aminte...
ce joc malefic, orb și incitant
îți tremură pe buze și-n cuvinte?

ce hău

ne

desparte?

când scriem iarăși
cu lacrimi, mângâieri și șoapte.

Friday, June 1, 2012

povești...

Cine mai crede în povești?
cine mai e curios dacă tu iubești?
cine mai creează poezii?
cine mă mai întreabă dacă știi?


În tine mă pierd și
în tine găsesc
tot ce eu iubesc,
în tine m-ascund,
sunt muribund.


Știu că trăiești într-o lume în care
iubirea-i păcat și n-are culoare,
nu-mi imaginez că sunt un zeu sau un rege,
sunt doar un copil pe care timpu-l întrece.

Wednesday, May 30, 2012

diamante

Diamantele ți s-au rărit,
dar soare încă se ascunde după
valul prăfuit.
în cazanele infernului
nu e frig, este un ger timid
ce ne macină gramele.
nule ni sunt visele,
phy în fața rex-ului,
ca eu în fața ta,
ca tu în umbra mea.


Diamante și flori,
în mai sunt criminal,
dar tot tu mă omori.


Diamante și ploi,
în altar de voi intra
aș aprinde o țigare,
dar din tine aș fuma.

Tuesday, May 29, 2012

poemul de la răsărit (1001 de cuvinte)

Deși sunt obosit,
aș vrea încă să-ți scriu
1001 de cuvinte.
poemul de la răsărit să-ți fiu,
și să-ți sădesc îngeri
în minte.

Thursday, May 10, 2012

ispita

Pentru tine aș distruge
aripi de înger
și din inimă mi-ar curge
numai sânge
și cerneală.


Tu m-ai prins,
mă zgârii cu-a ta gheară,
nopțile mă rod adânc
și mă strâng în brațe
de parc-aș fi un prunc.


Dar ajutorul este ea,
ce-mi ține frâiele poetice,
emoții grele și patetice.
în minte te ascunzi, mă apeși,
în mine tu ești tot mai grea.

Tuesday, May 1, 2012

poem de mai

Dacă orice trup are-o busolă,
tu mă ai pe mine,
ancorat sub o cupolă.


Mintea mea-i un cufăr cu nisip,
iar în noaptea asta ce-i cu lună plină,
gândurile mi s-au risipit.



Noi în deșertul de beton armat dormim,
și ascunși ne sufocăm sub plapuma
teraselor anoste de pelin.



În timp ce nordul ne transformă în strigoi,
ne-mbrățișăm încă o dată
și simt că-ți simt pe piele iarăși pașii goi.

Tuesday, April 17, 2012

ultimele zile - iubesc

Te iubesc pe tine,
îți iubesc naivitatea,
complexele,
complexitatea.


Îți ador fiecare atom,
toate păcatele,
și toți porii, regatele
imaginare
în care te retragi când
lumea e-n schimbare.


Îți iubesc părul și buzele,
sărutul și râsetele,
zâmbetul de serafim,
ce lucește când glumim.


Iubesc sufletul tău lipsit de păcate,
iubesc luna din tine și stelele toate.

Thursday, April 12, 2012

ultimele zile - încercări

Săruturi de piatră, mai
reci decât iarna,
scheletele vremii, strigoi
ce-aduc teama.


Îmbrățișări împărțim
într-o mare de ghimpi,
de spate ni-s prinse
fragile aripi.


Trupurile noastre, cristale
zgâriate,
cu pulsuri identice,
nealterate.


Dar sufletul tău n-are
nevoie de mine,
căci îngerul meu respiră
prin tine.

Tuesday, April 3, 2012

cuvinte, emoții

Despre pământ și dragoste
am scris și noi și învățații,
au fost destui ce au crezut în ele,
în fapte simple și nu fabulații.


Dar când cerneala nu pătează,
rămân cuvinte ce ne distanțează.


Se strâng în minți,
ne strâng în brațe,
emoții-mbătrânite prematur
și idolii ce ne rămân,
în anii noștrii, nimic nu este pur.

Monday, April 2, 2012

ultimele zile - ajutor

Simt o frică ce mă zgârie,
ce îmi seceră-n picioare
un fior ce-mi curge-n brațe,
și în puncte cardinale.


Am nevoie de-o pandoră,
plină numai de speranță,
nu de molii și de iele,
nu de lacrimi, ci de viață.


Dar răspunsul este-n față,
dulcele amor ce îl împarți,
ești chiar tu, ochi plini de viață,
ce din moarte m-ai salvat.

Friday, March 30, 2012

ultimele zile - amintiri

Am tras de fibrele materiei,
deși nu înțeleg fizica.
am fost chinuit de strălucirea ta,
dar ți-am acceptat creația.
nu încerc să te uit,
nici să-ți citesc în gânduri,
te las doar să respiri
până la o altă
întâlnire-n amintiri.

Friday, March 23, 2012

ultimele zile - mersul lucrurilor

Prin ochii tăi de safire
văd cum lucrurile sunt
încetinite din mersul lor
letargic, astral,
banal.
  
La fel încetinim și noi
când traversăm izvoarele
inimilor noastre pline de firimituri,
iar ale lor încuietori, zăvoarele
sunt blocate de povara lumii.
  
Tristețe, adevăr,
amor,
nostalgie,
din penumbră
în vecie.

Monday, March 19, 2012

ultimele zile - vise

În ultimele zile ceva se schimbă-n mine
și nu sunt legăturile dintre stele
și nici armăturile de oțel dintre noi,
sunt eu.


Am învățat să-mi iubesc dezastrele
și momentele de pace,
iar cele două emisfere
mi le-am sigilat cu ace.


În ultimele zile,
ai schimbat ceva în mine...
poate formele de bază
ce așteaptă-nfrigurate
corpurile noastre
amorfe, fragile, fragmentate.


În ultimele zile,
într-o încăpere opacă,
mă trezesc din vise,
iar în vise întâlnesc o fată.

Saturday, March 10, 2012

antihristul

Iar nu am nicio idee,
interes sau intelect,
tu miroși a orhidee,
iar eu am nod în piept.


Ca un nod marinăresc
ce-i atât de bine ancorat,
tot încerc să îl slăbesc,
dar în somn îs neajutorat.


Oare cine a strâns nodul
și a fost un egoist?
el ce mi-a suflat în mare rodul,
el ce este un antihrist.

Sunday, February 19, 2012

o idee

E nevoie de ceva,
scris,
pe foi,
o idee
aruncată poate
la gunoi.
sau poate
alt gând
ce-i păstrat
la uscat.
ceva scris,
pe sforile
timpului
întins.
scris
la orele astea,
când uităm
că trăim
într-o cutie,
la periferie,
când uităm
de noi
și picăm
în vrie.
cînd rostim
alfabetul
i, u, b, i, r, e
putem începe
încetul înec
în nemurire.

Tuesday, February 7, 2012

vântul nordic

E vântul nordic cel ce-mi fură gândurile
sau este doar natura mea aeriană?
eu fug și mă ascund prin istmurile
ce create-s de-o fată morgană.


Vântul nordic mă îndeamnă la visare
și-mi îngreunează genele,
mi le umple la refuz cu sare,
iar soarele, el râde.

Sunday, February 5, 2012

Naiv, maleficul copil

Sângele tău curge
în aceeași închegare,
în ăst dans murdar,
tu ești sufletul fără scăpare.


Pentru mine ești un demon,
cam naiv și inocent,
infectezi și demolezi,
ești al urii arhitect.


Aproape că îmi simt regretul,
ce e ca un cerșetor,
ce mă-ndeamnă să îl cred.
pentru mine
tu nu ești destul de orbitor!


Naiv, maleficul copil,
ești tu cel ce răsare
din pântecul matern,
ce-îl sfâșii cu lacrimile tale
și rupi cortina părintească.


Trăiască demonii!
dar ei m-au omorât,
trăiască maleficul copil,
un frate ce-am pierdut...

Thursday, February 2, 2012

cicatrici

Cicatrici ce-s înșirate,
ca mărgelele pe corp sunt aruncate
și tind să urmeze o hartă,
a vieții mele comoară îngropată.


Depravantă imaginație,
mi-au distrus-o și pe ea,
mi-au gonit integritatea,
mi-au alungat, vânat iubirea.


În umbre, în umbre
a plecat cu tot cu ei,
cu fricoșii, cu leproșii
și cu idolii de zmei.


Am rămas la mila florilor,
de mucegai sunt acoperit,
simt cum ard furcile pe mine,
simt cum totul s-a topit.


S-a topit și gerul ăsta
și urma de om din mine,
am rămas o amintire,
în testamentul lor o pomenire.


Un rând strivit de el,
de preasatanicul trecut,
căci el rang de demon are,
el pentru mine-i îngerul căzut.


Dar îmi iubesc infernul,
ce nici Dante nu l-ar vizita,
căci de-ar fi să mai trăiesc o viață,
aș trăi-o pentru EA.

Monday, January 30, 2012

fragilitate

Trăiri sclipind din stele,
noi suntem corpurile reci, fragile,
cu minţi mai mult sau mai puţin senile,
suntem ostaşii din nuiele.


De-am arde şi uşor în focul vieţii,
nu am mai suferi arsuri,
ori sute plăgi şi tăieturi,
am fi ca pruncii gheţii.


Şi ne-am topi uşor apoi,
în fiinţe calde şi astrale
şi ne-am iubi în mii de forme,
iar la final vom levita-n grandoare.

Sunday, January 22, 2012

piticul anonim

E târziu la ora asta,
pentru mine,
pentru tine,
soarelui i s-a spart ţeasta
şi-a ieşit luna din el.


Tu eşti doar cam obosită,
mie mi se plimbă sec
în cap,
un pitic cercopitec,
mâncător de fluturi din stomac.

Wednesday, January 18, 2012

suflul meu are nevoie de enorma ta inimă

Suflul meu e asistat
de enorma ta inimă,
dar rugina de pe el a acostat,
fix pe circuitul meu crispat.


Acolo îşi va depune icrele,
neuronii-mi va măcina,
săraci ce dansează cu ielele,
ei ce-mi desenează ideile.


idei ce-s ruginite...

Tuesday, January 17, 2012

pentru patrie? 2

Limba neagră-a societăţii
îşi linge supuşii
şi cu smoală-i încinge,
alunecând uşor,
nimicind fragilul lor zbor.


Ochiul alb al poporului
este mâzgălit,
în pădurea de infirmi
e dezgolit.


Şi de vom fugi de Gura Mediocrităţii,
atunci Gheara Sorţii
s-ar simţi mai blândă,
ar fi aproape-o zână.

Monday, January 16, 2012

vise şi realităţi

Cum să visăm împreună,
când tu ţipi la realitate,
măcinătoare de idei şi fapte.


Tot ce e-mprejurul meu,
aud totul numai în şoapte.


Rece este pătura de pe copaci,
rece este amintirea ei
şi câţi oare, câţi draci,
există în lumea
ce-şi strânge lacrimile-n saci.

Thursday, January 12, 2012

mesaj către divinitate

Ce sunt oamenii?
nişte furnici,
iar Tu ai lupa-n mână.
eşti păstor,
noi - pierduţi în a Ta stână.
nişte pitici
pe insula Ta cosmică,
iar noi considerăm c-avem
o experienţă mult prea josnică.


Eu unul, singur, eu aştept.
pe Tine nu,
căci sunt deştept;
nu caut alinarea-n al Tău Nume,
ci neîncetat îmi caut
izbăvirea-n sufletele bune.

Friday, January 6, 2012

când ne privim (melancolic)

Melancolic vorbind,
mă uit la tine rânjind,
c-un zâmbet de caramel,
deşi nu cred că ai gusta din el..

Şi cred că mă priveşti
şi tu; la mine te gândeşti,
iar prin cele două safire
îmi induci încet iubire.

Thursday, January 5, 2012

o altă lume

Iar de vei primi o altă lume,
mă întreb - în ce culori o vei picta?


Roşu de ar fi tărâmul tău,
în pasiune ai pluti
şi toată dragostea latentă
ar cânta acorduri vii.


În alb ar trăi doar puritatea,
ai fi un unicat aici,
ai fi realitatea.


În verde aş găsi esenţa ta
şi paşnica natură
către comuniune ne-ar ghida.
aşa-m scăpa de ură.


Tărâm albastru pentru intelect,
o notă mistică aparte,
calmul şi fluidul tău adept,
cu el deschizi chiar şi uşi sparte.


Depravare, descompunere, deces...
de negru ar fi acolo:
progeniturile unui exces.


Dar noi trăim aici,
iar într-o lume narată,
totul se-ntâmplă o singură dată.

Wednesday, January 4, 2012

artefactul fără preţ

Când doarme o veghez,
alteori doar o privesc,
deşi mereu este acolo,
ea-i artefactul fără preţ.


E cartea îmbrăcată
într-o manta ce-i pictată.
albe îi sunt paginile (unele),
ce abia le murdăresc,
căci cerneala mea îi ieftină,
iar ea e artefactul fără preţ.


Iar dacă-ar fi să plec,
pe undeva în marele deşert,
aş înălţa un turn semeţ,
din care voi veghea etern
artefactul meu fără de preţ.