ultimele zile - amintiri

Am tras de fibrele materiei,
deși nu înțeleg fizica.
am fost chinuit de strălucirea ta,
dar ți-am acceptat creația.
nu încerc să te uit,
nici să-ți citesc în gânduri,
te las doar să respiri
până la o altă
întâlnire-n amintiri.

ultimele zile - mersul lucrurilor

Prin ochii tăi de safire
văd cum lucrurile sunt
încetinite din mersul lor
letargic, astral,
banal.
  
La fel încetinim și noi
când traversăm izvoarele
inimilor noastre pline de firimituri,
iar ale lor încuietori, zăvoarele
sunt blocate de povara lumii.
  
Tristețe, adevăr,
amor,
nostalgie,
din penumbră
în vecie.

ultimele zile - vise

În ultimele zile ceva se schimbă-n mine
și nu sunt legăturile dintre stele
și nici armăturile de oțel dintre noi,
sunt eu.


Am învățat să-mi iubesc dezastrele
și momentele de pace,
iar cele două emisfere
mi le-am sigilat cu ace.


În ultimele zile,
ai schimbat ceva în mine...
poate formele de bază
ce așteaptă-nfrigurate
corpurile noastre
amorfe, fragile, fragmentate.


În ultimele zile,
într-o încăpere opacă,
mă trezesc din vise,
iar în vise întâlnesc o fată.

antihristul

Iar nu am nicio idee,
interes sau intelect,
tu miroși a orhidee,
iar eu am nod în piept.


Ca un nod marinăresc
ce-i atât de bine ancorat,
tot încerc să îl slăbesc,
dar în somn îs neajutorat.


Oare cine a strâns nodul
și a fost un egoist?
el ce mi-a suflat în mare rodul,
el ce este un antihrist.