ultimele zile - iubesc

Te iubesc pe tine,
îți iubesc naivitatea,
complexele,
complexitatea.


Îți ador fiecare atom,
toate păcatele,
și toți porii, regatele
imaginare
în care te retragi când
lumea e-n schimbare.


Îți iubesc părul și buzele,
sărutul și râsetele,
zâmbetul de serafim,
ce lucește când glumim.


Iubesc sufletul tău lipsit de păcate,
iubesc luna din tine și stelele toate.

ultimele zile - încercări

Săruturi de piatră, mai
reci decât iarna,
scheletele vremii, strigoi
ce-aduc teama.


Îmbrățișări împărțim
într-o mare de ghimpi,
de spate ni-s prinse
fragile aripi.


Trupurile noastre, cristale
zgâriate,
cu pulsuri identice,
nealterate.


Dar sufletul tău n-are
nevoie de mine,
căci îngerul meu respiră
prin tine.

cuvinte, emoții

Despre pământ și dragoste
am scris și noi și învățații,
au fost destui ce au crezut în ele,
în fapte simple și nu fabulații.


Dar când cerneala nu pătează,
rămân cuvinte ce ne distanțează.


Se strâng în minți,
ne strâng în brațe,
emoții-mbătrânite prematur
și idolii ce ne rămân,
în anii noștrii, nimic nu este pur.

ultimele zile - ajutor

Simt o frică ce mă zgârie,
ce îmi seceră-n picioare
un fior ce-mi curge-n brațe,
și în puncte cardinale.


Am nevoie de-o pandoră,
plină numai de speranță,
nu de molii și de iele,
nu de lacrimi, ci de viață.


Dar răspunsul este-n față,
dulcele amor ce îl împarți,
ești chiar tu, ochi plini de viață,
ce din moarte m-ai salvat.