diamante

Diamantele ți s-au rărit,
dar soare încă se ascunde după
valul prăfuit.
în cazanele infernului
nu e frig, este un ger timid
ce ne macină gramele.
nule ni sunt visele,
phy în fața rex-ului,
ca eu în fața ta,
ca tu în umbra mea.


Diamante și flori,
în mai sunt criminal,
dar tot tu mă omori.


Diamante și ploi,
în altar de voi intra
aș aprinde o țigare,
dar din tine aș fuma.

poemul de la răsărit (1001 de cuvinte)

Deși sunt obosit,
aș vrea încă să-ți scriu
1001 de cuvinte.
poemul de la răsărit să-ți fiu,
și să-ți sădesc îngeri
în minte.

ispita

Pentru tine aș distruge
aripi de înger
și din inimă mi-ar curge
numai sânge
și cerneală.


Tu m-ai prins,
mă zgârii cu-a ta gheară,
nopțile mă rod adânc
și mă strâng în brațe
de parc-aș fi un prunc.


Dar ajutorul este ea,
ce-mi ține frâiele poetice,
emoții grele și patetice.
în minte te ascunzi, mă apeși,
în mine tu ești tot mai grea.

poem de mai

Dacă orice trup are-o busolă,
tu mă ai pe mine,
ancorat sub o cupolă.


Mintea mea-i un cufăr cu nisip,
iar în noaptea asta ce-i cu lună plină,
gândurile mi s-au risipit.



Noi în deșertul de beton armat dormim,
și ascunși ne sufocăm sub plapuma
teraselor anoste de pelin.



În timp ce nordul ne transformă în strigoi,
ne-mbrățișăm încă o dată
și simt că-ți simt pe piele iarăși pașii goi.