În seara asta
am doar venele
ce îmi șoptesc:
aruncă-te, aruncă-te
în valuri!
adânc în valuri
de ciment,
în care morții ard
în focul virulent.
Noaptea e plină
de zgomote acute
și aud cum urlă
mulțimi de ființe,
colonii de ființe
de sub pat,
din rame,
din găuri negre,
pline de laude nemeritate,
de fețe prea triste,
de văduve ce flutură batiste.
Parcă le aud
țipetele de bestii,
iar eu, copil naiv,
un măr rebel și crud,
mă iau de braț
cu gheara lor
și uit că te iubesc,
mi-e dor..
