trupuri I

 Trec zilele precum 

 trec în neființă trupuri 

 și cui îi pasă de cei rămași 

 în urma tunetului, 

 în urma Noului An, 

 în Ajunul Crăciunului? 

 mereu trec în neființă trupuri: 

 trupuri fragile, 

 pline de fier, 

 pline de aur, 

 pline de suflete. 

 trupul tău 

 e plin de suflete! 

 de ce să treacă și el în neființă? 

 nu îți pasă de cei rămași... 

 în urma tunetului 

 rămâi mereu în urmă. 

poem anonim 1

 Inocent, pierdut, 

 o victimă! 

 Pentru tine 

 sunt victimă, 

 sunt ars 

 și arse-mi sunt 

 foile din caiet, 

 iar coperțile 

 s-au ros între ele, 

 s-au ros ca emisferele 

 minții mele, 

 s-au ros ca niște câini, 

 de dorul tău, 

 amor și poezie. 

 Și le aud cum plâng, 

 filele, copilele 

 inocente, pierdute, 

 victime!