mă arde şi spatele
cum mă ard şi picioarele,
mă ustură ochii,
de fum îmi ard sinusurile.
gâtul mi-e uscat,
dar limba mi-e umedă,
pe tine te-ar vrea,
să te întindă pe pat.
iar dinţii mă muşcă
de buzele-mi aspre,
urechi nu mai am,
să n-audă de sunt.
firele de păr sunt albe,
căci din mine iarna n-a trecut.
sub unghii îmi mişună sânge,
pe mâini mi se întinde,
pe braţe ajunge,
în inimă intră
şi sternu-mi străpunge.
gleznele nu mă ţin,
genunchii îţi fac plăcăciuni,
din tălpi îmi ies cuie,
din palme tăciuni,
iar glasul mi-e rânced
şi scuip doar minciuni,
când trupul îmi plânge,
nu cer rugăciuni.
