fără titlu #15

lasă ploaia să îţi curgă în şiraguri de cristal

să alunge furia încleştată-n suflet

şi timid s-aducă somnul;

fugitivi în altă lume

suntem noi

sunt eu

eşti tu.

fără titlu #14

îmi vreau apocalipsa

sunt foarte plictisit

plâng după apocalipsa

ce ani de zile am cerşit.

fără titlu #13

mătasea pielii tale

mă zgârie pe zi ce trece

şi numai eu ştiu

cât ne doare

cu adevărat

amorul ăsta rânced

şi turbat.

fără titlu #12

trup de catifea

mă arde trupul tău

braţe de cristal

prea fragile să

mă ţină în braţe

prea mult timp.

prea mult timp

rămas între noi

într-o noapte de vară

ne bem iubirea

pe o canapea.

fără titlu #11

ce secunde iroseşti

şi unde?

ce ascunzi sub

palmele-ţi plăpânde?

o crimă

cu artist necunoscut

sau doar cheia

către paradisul

tău pierdut?

abisul zilelor fără de tine

Ochii tăi s-aprind

când noaptea vine

peste noi, copilă dragă,

fată-din-vis,

păpuşă nosferatică.

amorul meu

e un abis

şi ziua

este doar un chist

un foc nestins.

tot ce e pierdut

Tot ce-i pierdut

e viaţa mea,

în braţele tale,

dar tu?

ce ai pierdut în mine?

Tot ce e pierdut

e doar o dimineaţă,

în care te-ai trezi

fără de mine-n viaţă.

Tot ce ai pierdut,

sunt tot.

eu.

blestem apocalipsa!

Apocalipsa a fost de mult

şi amintirea ei eşti tu,

amor rânced şi surd,

ce-mi fură ani din veşnicie!

eu sunt liber de păcate,

m-am născut plângând

şi doar blestemul strămoşesc

e, poate,

calea mea către avânt

ori

la final, un dulce pat,

mormânt.

fără titlu #10

clipe de catifea,

diamante şi rugină,

sunt doar un egoist,

murdar, pervers,

te-nţep ca o albină.

culori şi oameni morţi

Te rog, adu-ţi aminte

de dimineaţa-n care

ţi-am spus că te iubesc,

că eşti a mea culoare.

Eşti roşu

pentru focul inimii,

Eşti negru

pentru nopţiile pustii,

Albastru

pentru iarna fiecăruia,

Eşti albă,

căci sunt mort acum

şi

tu eşti moartă.

fără titlu #9

eşti neagră seara asta,

eşti floarea fără vină,

iubirea e o curvă,

eu sunt a ei lumină.

fără titlu #8

lacrimi, lacrimi grele,

lacrimi pe obrz,

lacrimi, lacrimi reci,

lacrimi curg pe faţă,

lacrimi palide,

lacrimi de topaz,

bolnave,

bolnav îs azi.

copilul verii

Râde-le în faţă, tu, fecioară,

Oamenii te pot urî oricând,

Doar să te arăţi puţin slăbită,

Iar iubirea ţi-o vor frânge!

Copil al verii, tu nu mai plânge,

Aruncă-ţi inima în palma mea!

fără titlu #7

amintiri de ceară,

visele m-omoară

şi doar mângâierea ta,

fecioara mea,

ascunde calmul verii

şi dulceaţa mierii.

fără titlu #6

lacrimi de neputinţă,

eleganţă, tumori,

dureri cerebrale,

atacuri de cord,

plăceri neîmplinite,

iubire, tu mori!

fără titlu #5

iubire, bibelou de porţelan,

te frângi,

îţi pierzi al tău elan,

când amintirile

mustesc a nepăsare,

tu laşi în urmă

chipuri sparte,

nopţi amare.

fără titlu #4

rău de mare

simt în vene,

navingând pe gene

şi pe buzele tale;

frică e în ele,

ploaie-n ochi, în zare

mişună insecte

şi mă-mput de ele,

moarte-n toate

îmi apare.