la adăpost

Mă ascund

De ce de cine?

De mine(le) din lanul de secară

De ceaţa asta

Ce omoară uniforma mea de pieton

De tine când te sperii că-s neom

De casa de acasă

De viaţa la oraş

Mă ascund căci sunt un laș.

poem ca-ntre copii

Te iubesc cum nimeni

nu te-ar intelege 

Ca un chiţ chitz

Cu motz fără de lege

Si ca un copil te supar

Nonstop sunt ca un magazin

Deschis

Sunt plin de viaţă 

Esti un vis

<3

fire nocturnă

cu părul sub pernă

aștept să-mi usuc

firele minții

ș-apoi să mă duc

în palmele

nopții

să scriu

ori

de somn tot să

fug

pești/păsări

sunt clipe ca

cele când noi

ne iubim

ca doi păstrăvi

lungi

urcându-ne-n noi

ca păsări murim

același scaun p-un peron

p-același scaun

p-un peron

p-un scaun roșu

dintr-un plastic scorojit

plin de marker negru

stau oricând

nu prind metroul

și te-aștept

și mă gândesc

te mai iubesc?

dar eu,

il iau mereu pe următorul.

tu...

Lichidul din perfuzie

ce-mi curge-n farfurie

mă-ndeamnă să te-ascund

ș-apoi să cad în vrie,

dar răgetul tău de leoaică

mă strânge iar la pieptul tău

și crede-mă iubito

de n-ai fi tu

mi-aș face rău.

raiul, cort

citesc biblia și plâng

îngerii sunt doar

muritori

sufletul mi-e cor

de jale

raiul, cortul fără-mpământare.

două umbre

ca 2 umbre

de la N și de la S

trecea unul

trecea altul

sugrumând speranța.

pruncu

iarăși moare

fata

iarăși plânge.

calmul de după furtună

De ce te-am căutat

printre norii de purpură

și

de ce am alungat

zâmbetul tău prematur

cu

rafale de injurii

le-am înghițit în plânset

în mintea mea

mă simt un amator

ce râde de tristețea ta

și

nimeni din afara

noastră fără ură

nu mă va ierta.

oceanul între cuțite

e sec oceanul

de sub ochi

e ars și gâtul

de atâta țipăt

e albă foaia

pe ce scriu

iar azi noi

ne iubim

între cuțite.

suflet schizofrenic

simți și tu

cum e să

moarte

plină în adânc?

și suflet schizofrenic

împlinit d-amor

aduce-n

amintire

pete neplăcute.

poem din compasiune

Nu mai am loc

pe hârtie

să-ți înșir eu 

sen 

ti 

men 

te 

eu din nopțile cu 

tine 

mă trezesc copil 

din nou. 

poemul unui simplu sentiment ascuns

este aroma

zilelor cu tine

și apusul zilelor

în care te privesc

iar în neștire?

este inima ta cea mare?

ori

sunt zilele în care

ne plimbăm

pe lună

adormind pe soare?

prima stea

tu

ești ca un ceai de tei

într-o zi de vară

iar

tu

ești primul meu sărut

și prima stea

ce am atins

întâia oară.

suntem goi

sunt gol.

mintea mi-e goală,

iar eu

sunt ața de care atârni.

sunt șiragul de mărgele,

sunt capătul deznodat,

sunt mărgelele împăștiate,

iar tu

ești ața goală.

muritor, aștept salvare

m-am născut plângând ironic

într-o cadă fără apă

muritor, cărând povară.

înghițind lichidul amniotic

mă trezi în zori de vară

gustul sângelui matern.

urlete de animale

soare arzător, betoane,

trupu-mi mort, însă etern.

restul, numai firmituri

aștept vacanța

să mă ia dintre lături.

serra

ador ochii tăi de serafim

îmi place să te văd clipind.

tu mă-mbeți cum altele

n-o fac,

pentru tine

cânt și tac.

mantra mea e chioară

mutate-s din buzunarele

mele rupte

ultimele zile și-n

viscolul de afară

departe de tine

aș sta

dar și mantra mea

e chioară.

somn

mi-e somn în fiecare oră

și în stomac am fluturi morți

nu mănânc decât bătaie

de la curve, de la hoți.

îmi curge nasul

și din el îmi curge sânge

creierul mi-e praf

și mintea iar îmi plânge.

memento

de ce-mi dai ceară

când omul e făcut din lut?

de ce îmi lași scrisori

triste de la început?

pentru toate nopțile

în care eu nu te-am avut

îmi las memento..

"mori, nu te-am cerut".

în locuri sumbre și mărunte

mereu mă distrag

în locuri

sumbre și mărunte-mi

sunt și vocile din piept

din cap

și din caiet.