regret

Regret şi urc pe scara către ei,

pe dealul cel abrupt,

căci ei sunt mii şi îi aud,

cum sapă-n amintiri.

Te-au prins la mijloc şi

dezbină aerul din jur,

iar vidul lor devine pur.

Te simt tot mai pierdută,

pe sute de cărări,

călăuză-ţi un mănunchi de lumânări.