masca

Aud în urechi acelaşi ecou, gol si rece
dar nu-i real, e doar o sete
pentru realitatea pe care o aştept
dacă va veni la mine, idol îmi va deveni
amintirile uscate din trecut vor pieri
şi eu nu voi mai fi mort.

Arunc încă o privire in urmă?
sunt doar plictisit de aceiaşi lună
cerul e poluat de atâţia morţi, tu nu mai zbori
minciuni curate, sânge stricat,
toate arse de al meu trecut ratat.

Îmi revine iar ecoul in timpan.
spart.
ce sunet diafan.

Dar ce se aude? masca se revoltă din senin
îi ajunge, sau să mai aştepte înca puţin?
aşa era şi la-nceput, când înca îi păsa
dar acum? s-a dus şi masca..

Masca se resimte,
încearcă să lege câteva cuvinte
în infern se intoarce iar.
şi masca se crapă în 6 piese
pentru fiecare o lacrimă inima lui va ţese.