cântecul ei

Ce te face să zâmbeşti?
Atunci când te-ai lovit de zid.
Cine ştie cine eşti?

Oare te ascunzi de mine?
Vrei totul când deja mă ai.
Cine te-ar mai amuza ca mine?

De ce glumim şi nu ne supărăm?
Poate nu iubim încă destul.
Fară tine, cum a-şi fi fără?

Nu noi oare ne-am găsit?
Carnavalul a-nceput, haide şi tu!
Dar să nu spui că ne-am grăbit.

Îmi vei spune să îmi cer iertare?
Atunci când te iubeam intens?
Şi îmi vei arunca vorbe amare?
Atunci când nu aveam nimic de ales?

Aştepţi infinitul când eu sunt plin de el?
Înţelege că şi inima mea are limite.
Oare a-i să mă-nţelegi, oare în ce fel?

vise

Am ajuns să le-nţeleg misiunea.

Când credeam că sunt doar farse,
Iluzii monotone, toate cu acelaşi vag final.
Când speranţa ţi-e prea arsă
Citeşte-le şi scapă de gustul tău amar.
Gust al neputinţei, al fricii şi-al durerii.

O durere prinsă-n suflet
Ce te lasă dezgolit
După fiecare noapte,
Te trezeşti mai amorţit.

Ca un ger de nepătruns
Toate sunt semne în visele mele.
Pentru fiecare un sunet ascuns,
O muzică mută,
O ultimă notă
Şi-apoi te trezeşti.

spirala

În mintea sa nu era loc pentru alt gând.
Era ca o dantelă din mii de ace
Se simţea foarte aspru, adormea mereu plângând
Şi se gândea la acea ultimă soluţie.

Să scapi dintr-un coşmar e uşor de te-ai trezii,
Dar el nu doarme, ci trăia cu el în minte
Ca un robot, mort printre cei vii,
Aşteptând un răspuns şi mai multe cuvinte.

Îl urmărea mereu, el o vedea peste tot
Urmărit de stigmata abisului, lovit de ea
Spirala era înautru şi îl dorea.

Aruncând încă o privire în spate,
Frica îl duce tot mai departe.

erou

Cum ar fi dacă ar zbura?
El din cer la tine-n pat
Ar ateriza uşor, ca un înger,
Ca un Don Juan cutezător.
Ai ţipa de frică?
Ai sări în ale sale braţe?

Dacă din apă el ar face vin
Şi din sângele tău nu ar mai curge atât venin,
Poate iarăşi te-ai gândi la mine.
Eu te caut, el te-a furat
Ambii a-ţi fugit de mine
Aţi plecat,
Am rămas abandonat, uitat, pe mine şi pe voi înfuriat.
El e acum erou, eu strâng şi mai tare
Acel garou pe un braţ amorţit.

Nu mai am nici somn.
Scriu, deşi nu-s odihit
Mă opresc, arunc pana în gol.
Acum m-am ofilit.

noapte bună

Te voi părăsi în seara asta
Nu uita, deschide-mi fereastra
Şi aşteaptă doar să-ţi spun,
Noapte bună, rămas bun!

Părăsesc şi eu internetul,
Cum mă părăseşte pe mine, poetul.
O să îl aştept să-mi spună,
Somn uşor şi noapte bună.

Am uitat o rimă pe drum,
Noapte bună-ţi spun acum.

Bine că ţi-ai amintit,
Somn uşor eu ţi-am şoptit!