o idee

E nevoie de ceva,
scris,
pe foi,
o idee
aruncată poate
la gunoi.
sau poate
alt gând
ce-i păstrat
la uscat.
ceva scris,
pe sforile
timpului
întins.
scris
la orele astea,
când uităm
că trăim
într-o cutie,
la periferie,
când uităm
de noi
și picăm
în vrie.
cînd rostim
alfabetul
i, u, b, i, r, e
putem începe
încetul înec
în nemurire.

vântul nordic

E vântul nordic cel ce-mi fură gândurile
sau este doar natura mea aeriană?
eu fug și mă ascund prin istmurile
ce create-s de-o fată morgană.


Vântul nordic mă îndeamnă la visare
și-mi îngreunează genele,
mi le umple la refuz cu sare,
iar soarele, el râde.

Naiv, maleficul copil

Sângele tău curge
în aceeași închegare,
în ăst dans murdar,
tu ești sufletul fără scăpare.


Pentru mine ești un demon,
cam naiv și inocent,
infectezi și demolezi,
ești al urii arhitect.


Aproape că îmi simt regretul,
ce e ca un cerșetor,
ce mă-ndeamnă să îl cred.
pentru mine
tu nu ești destul de orbitor!


Naiv, maleficul copil,
ești tu cel ce răsare
din pântecul matern,
ce-îl sfâșii cu lacrimile tale
și rupi cortina părintească.


Trăiască demonii!
dar ei m-au omorât,
trăiască maleficul copil,
un frate ce-am pierdut...

cicatrici

Cicatrici ce-s înșirate,
ca mărgelele pe corp sunt aruncate
și tind să urmeze o hartă,
a vieții mele comoară îngropată.


Depravantă imaginație,
mi-au distrus-o și pe ea,
mi-au gonit integritatea,
mi-au alungat, vânat iubirea.


În umbre, în umbre
a plecat cu tot cu ei,
cu fricoșii, cu leproșii
și cu idolii de zmei.


Am rămas la mila florilor,
de mucegai sunt acoperit,
simt cum ard furcile pe mine,
simt cum totul s-a topit.


S-a topit și gerul ăsta
și urma de om din mine,
am rămas o amintire,
în testamentul lor o pomenire.


Un rând strivit de el,
de preasatanicul trecut,
căci el rang de demon are,
el pentru mine-i îngerul căzut.


Dar îmi iubesc infernul,
ce nici Dante nu l-ar vizita,
căci de-ar fi să mai trăiesc o viață,
aș trăi-o pentru EA.