rugă către viață

O, Nordule, omule!

om de lut,

clipă de tăcere,

Moarte, vecină dragă

și Tu, Pământule,

ascultați poruncă!

de astăzi nu vom

mai Râde,

în Bine nu vom mai crede,

căci Adevărul

numai orbu-l vede.

minciuna ne va fi lumina

care ne învelește visele,

viitorul, valurile tinereții,

abisul realității,

arma cu care gândim,

inimile care ne îngheață,

brațele de fier ce ne ard,

visele,

viața,

prezentul.

de astăzi, pe voi vă

las în trecut

și încep să Trăiesc.

Amin!

perla neagră

Vreau să mă transform
în perlă
sau într-un condor
să înot în mări străine
în patul altora
să mă cobor.

Dar azi am să fiu
o perlă neagră
în găoacea mea
am să le pândesc
să m-ațâțe valurile
și în sarea lor să mă topesc.

viața

Viața ne pândește
printre raioane când dormim.
Viața ne ridică
în avioane albe de hârtie.
Viața ne scrie
poeme fără rimă,
mimând poetul
născut prematur.
Viața ne paște,
căci suntem
doar ierburi
ce mor în fiece oră,
ce cresc în fiece zi.
Viața ne unește,
e doică și tată.
Viața ne schimbă
fețele-n măști,
nebunii sunt regi,
iar regii, doar proști.
Viața ne desparte
de paturile calde
în care dormim
și în care vom muri.

pădurea îndrăgostiților IX - floarea

Atunci când crești o floare
încearcă a sădi în ea iubire
și n-o zdrobi în amintire

Din soare rupe-i o petală
și pune-o-n locul alteia căzute
să nu mai plângă sau să se usuce

Și de va crește până-n nori
alint-o cu o sărutare
să nu îți uite chipul și-a ta răsuflare.