viața

Viața ne pândește
printre raioane când dormim.
Viața ne ridică
în avioane albe de hârtie.
Viața ne scrie
poeme fără rimă,
mimând poetul
născut prematur.
Viața ne paște,
căci suntem
doar ierburi
ce mor în fiece oră,
ce cresc în fiece zi.
Viața ne unește,
e doică și tată.
Viața ne schimbă
fețele-n măști,
nebunii sunt regi,
iar regii, doar proști.
Viața ne desparte
de paturile calde
în care dormim
și în care vom muri.