spirala

În mintea sa nu era loc pentru alt gând.
Era ca o dantelă din mii de ace
Se simţea foarte aspru, adormea mereu plângând
Şi se gândea la acea ultimă soluţie.

Să scapi dintr-un coşmar e uşor de te-ai trezii,
Dar el nu doarme, ci trăia cu el în minte
Ca un robot, mort printre cei vii,
Aşteptând un răspuns şi mai multe cuvinte.

Îl urmărea mereu, el o vedea peste tot
Urmărit de stigmata abisului, lovit de ea
Spirala era înautru şi îl dorea.

Aruncând încă o privire în spate,
Frica îl duce tot mai departe.