Când credeam că sunt doar farse,
Iluzii monotone, toate cu acelaşi vag final.
Când speranţa ţi-e prea arsă
Citeşte-le şi scapă de gustul tău amar.
Gust al neputinţei, al fricii şi-al durerii.
O durere prinsă-n suflet
Ce te lasă dezgolit
După fiecare noapte,
Te trezeşti mai amorţit.
Ca un ger de nepătruns
Toate sunt semne în visele mele.
Pentru fiecare un sunet ascuns,
O muzică mută,
O ultimă notă
Şi-apoi te trezeşti.
No comments:
Post a Comment