pădurea îndrăgostiților I - dansul

Dansăm în întuneric,
eu arbore, tu petală de crin,
iar când crengile mi te cuprind,
spațiul dintre noi devine mut,
ca o pădure fără șoapte.
doar timpul este amorțit,
respiră greu, ca noi,
iar printre bătăi de inimă,
amorul ne privește goi.

dorința

Aș vrea să mă urc într-un copac
și să privesc lumea.
doar să tac
și să privesc.
să uit că-s om și să zâmbesc.
să râd în fața lor,
a celor ce vorbesc prea mult,
a celor ce miros a nori și-a plumb.
aș vrea să fiu primordial
aș vrea să fiu prunc iar.

gânduri târzii

Gândesc printre sticle,
picioarele de damă îmi zâmbesc,
buze ce tânjesc
după o mângâiere,
sunt numai miere,
iar eu nu îndrăznesc.
în seara asta
sunt la mile de tine,
iar eu subit devin porc
şi dracul iese din mine.