Din lumina ei, eu cad în noapte
Oare merită o viaţă?
Nenăscut am fost oricum
Iar o soartă blestemată
Despre ea eu scriu acum.
Cu atâta scârbă-n jur privesc
Şi simt cum pieptul îmi tresare
Ei primesc o alinare, iar eu
Pumni îmi dau să ştiu că-s treaz.
Ea m-alungă, dar iubeşte
Un copil cu suflet de coşar
Primitiv, captiv într-un corp
Artificial, creat de El in silă.
Oare Dumnezeu nu are milă?
Nici de-al Său fiu n-a avut
Nici de mine care stau şi înjur
Creatorul joacă şah, iar eu sunt mahmur.
Despre ea eu scriu acum cuvinte
Eu trăiesc în vis, iar ea în mine.
Noapte bună, obositul spuse grav.
Somn uşor, suflet bolnav.
No comments:
Post a Comment