ironie

Ascultă cum urlă iar proştii
Se aruncă în neant ca monştrii
Se cred eroi în vise prăfuite
Şi progeniturile unei societăţi scârbite.

Prea mult aşteaptă să călcăm pe-o mină
Un gram de adevăr sub clar de lună plină.

Iar clasicul a spus: Să fie lumină!
Apoi, apa şi omul au urmat.
E ironic? Nu adevărat.