tu, iluzionist cu mască,
ce zgudui şi răsufli urlete,
adu-ne iar corăbiile acasă.
Cu ce putere ne dobori de pe picioare
şi ne laşi să te-adorăm
în chip şi formă protectoare,
tu, vânt, felină a brizelor.
Nici lutul nu ar prinde simetrie,
iar văpăile n-ar lumina,
căci tu creezi sau eşti urgie,
eşti demonul, esenţa mea.
No comments:
Post a Comment