ceaţa

Ceaţa, vălul păcii,
abătut îi peste lume.
în perioade de tăcere,
când s-aşterne, tot apune.


Ea acoperă păcatele,
îmblânzeşte animalul,
ea orbeşte toţi strigoii,
ea goneşte şi şacalul.


Ceaţă, văl al liniştii,
calmul tău este dorit,
de noi, fiinţele din lut ciobit.