Săruturi de piatră, mai
reci decât iarna,
scheletele vremii, strigoi
ce-aduc teama.
Îmbrățișări împărțim
într-o mare de ghimpi,
de spate ni-s prinse
fragile aripi.
Trupurile noastre, cristale
zgâriate,
cu pulsuri identice,
nealterate.
Dar sufletul tău n-are
nevoie de mine,
căci îngerul meu respiră
prin tine.
No comments:
Post a Comment