Dacă orice trup are-o busolă,
tu mă ai pe mine,
ancorat sub o cupolă.
Mintea mea-i un cufăr cu nisip,
iar în noaptea asta ce-i cu lună plină,
gândurile mi s-au risipit.
Noi în deșertul de beton armat dormim,
și ascunși ne sufocăm sub plapuma
teraselor anoste de pelin.
În timp ce nordul ne transformă în strigoi,
ne-mbrățișăm încă o dată
și simt că-ți simt pe piele iarăși pașii goi.
No comments:
Post a Comment