Sunt pacient fără de boală
sunt ţintuit iară la pat
de a ta lună amară
de tenebrele din cap.
Mă ustură retina
şi irisul mi-e mort
dragostea este de vină
vasul ni s-a scufundat în port.
Poate patul ne-a iubit
poate el ştie secrete
despre cum eu te-am răpit
despre cum simţim regrete.
Iar pereţii ne aud
şoaptele ce-am sărutat
un amor dulce şi nud
un amor ce a murit la pat.
of, Casmi :( Ma intristeaza poeziile tale. Dar au un farmec aparte, ce i drept :)
ReplyDeleteNu scriu ce prinde la public. Scriu ce mi-e prins in mine.
Delete