Găsită într-un colţ din mintea Monicăi.
Din cioburi de nisip o lume-ntreagă am creat
Şi-aş fi rămas acolo prinsă-n vrajă
Dar tu, zâmbet viclean m-ai capturat...
Cu arma încărcată ameninţându-mi tâmplele
Ce plâng de nerăbdare
Arzându-mi pielea înăsprită de ger, de ploi şi vânt,
Zdrobindu-mi răsuflarea tremurată cu a ta
Nemiloasă viaţă ascunsă în visare.
Înnoadă-mi venele şi mai degrabă
Aruncă-mă în mare.
No comments:
Post a Comment