Ce păcat imaculat, dar
Realitatea-i şifonată când o
Vezi de dimineaţă.
De te-aş fi-ntâlnit mai devreme
Ai fi fost un mic deliciu,
Dar te-aş fi gustat ca pe un viciu.
Gustul auriu alunecă prin
Capul meu, ce-i drept cam fumuriu,
Dar ziua se percepe iar ca zi
Şi noaptea începe schizofrenică
În capul meu iar facem nebunii.
Mă rog.. să pic iarăşi din nori
În vapori, de dragoste, beţie şi
O briză mov, o nebunie!
Iar în Eul meu atrofiat
Te citesc numai în grade
Atunci când beţia în măduvă mă roade.
Dar nu sunt fantezist şi nu exagerez
Mi-ajunge doar o inimă şi-o noapte
Eu de ieri nu mă mai distrez.
No comments:
Post a Comment