noi

Noi dormim într-un cosmos limitat,

indecişi decişi să procreăm.

locuind în linişte pe aceiaşi felie de pământ

de la naştere la eliberare viaţa noi o invadăm.

E bine că trăim râzând,

ne ţine-n priza dintre lumi.

altfel am fi doar goi şi în carcasă

prin univers am exista ca-n vânt.

Iar lacrimile nu ne uscă,

ele ne înmoaie şi calmează fiinţa.

este doar felul în care

sufletul digeră suferinţa.