săptămâni şi luni, iar orele
în ani s-au transformat.
kilometri merşi; în faţa mea
un bloc de piatră, un nume sculptat.
- Nu îl citi, îmi spuse călăuza mea.
Când la final te vei afla, rosteşte fără frică
numele, apoi ochii-n sus ridică.
- Ajutor este ce-mi arăţi?
- Nu, eu sunt problema şi te-am
urmărit în x şi y dăţi.
Linişte. Întuneric. Lumină.
- Suntem la mijlocul drumului, dar
ignoranţa-i divină, ţine minte!
Acum, linişte.
No comments:
Post a Comment