Thursday, August 9, 2012

poemul înnorat al copilăriei

Copilărie, glandă atemporală,
ce-mi scurgi venele în stradă,
lasă-mi nicio amintire,
să fiu a muștelor doar pradă.

Praf de-ai presăra pe mine,
mi-ai schimba plăcerea-n crime,
iar tot norul de rugină
ar fi pat de ace fine.

Dar eu nu văd mai departe,
căci m-aș apropia de moarte...
copilărie, stinge-mi norul!
tu amor, tu arzi în noapte!

No comments:

Post a Comment