pădurea îndrăgostiţilor XI - polii iubirii

Opuşi ca polii,

mai magnetici doar

când ne iubim,

în paturi diferite

ne-am obişnuit însă

să locuim,

să stăm îmbrăţişaţi,

deşi afară şi în tine

plouă mărunt cu

lacrimi de iubire.
eşti o inimă

obosită, căreia i-am

ars eu ultima făclie

şi-am lăsat-o să se usce

în pământ,

într-o cutie.