Nori de argilă se lasă
luna de lut răsare
peisajul urbei devine
iar o junglă deasă.
Pierdut prin umbrele sale
sunt eu, pietonul
ce se simte urmărit
de potăi pline de bale.
Un pieton eşti şi tu
mireasă te-a făcut oraşul
şi cu ciment pe pleoape
în somnul urbei ai căzut.
Doar eu, coşarul prăfuit
al inimii rău sanitar
am smuls în seara asta
de la mireasa urbei
un zâmbet de cleştar.
No comments:
Post a Comment