Ce ne face să ticăim,
să ne sărutăm,
să ne distrugem
atunci când iubim?
ea este tunetul,
eu, doar un fulger,
iar o ploaie acidă
ne înconjoară,
ne înghite,
ne sufocă,
ne aprinde.
măruntaiele îmi plâng,
iar ochii îţi cer iertare.
EU îţi cer iertare!
pentru ce nu am avut,
pentru soarele în care m-ai scăldat,
pentru omătul ce ţi-am cernut pe inimă,
pentru a mea crimă,
pentru cuvintele ce îţi scriu
îţi las trupul liber şi odihnit,
căci trebuie a fugi de mine.
îţi las sufletul sfârtecat,
căci nu ştiu a mulţumi.
îţi las un ultim te-am iubit,
căci astăzi, în pădure
şi iubirea a murit.
No comments:
Post a Comment