şi înaintea mea e,
singur drumeţ,
o foaie de hârtie.
Merg încet şi tremur,
iar tu eşti lângă mine,
străin cu chip înnegurat,
ce scapă acorduri reci-n vrie.
Şi cânţi la cea cutie,
ce pare o chitară,
dar sunt singura ce ştie
că este a sufletului meu vioară.
Imi naste o imagine cu un chitarist ce sta la un colt de cladire veche de pe Blanari, candva noaptea. Langa el poate fi oricine
ReplyDeleteMuza ta...
ReplyDeleteMuza mea...
Delete