povara

Se scurge infinitul

infinit în mine

şi infinitul tot,

încet şi rece.

Şi parcă plânge,

plânge iar în mine:

în interior,

pe margine.

Şi iese către epidermă,

măcinat,

amestecat.

Şi lumea-mi pare

infinită,

gravă şi

bătătorită.