Uneori rămân singur în cameră
şi nu-mi permit să mă gândesc
la ce aş vrea, de ce mi-e frică, la ce iubesc.
Mereu eu tac din gură şi tavanul îl privesc.
e calm.
E cerul fără stele, fără poveşti,
în care de-ai putea să zbori,
miracole şi paradisuri a-i să găseşti.
Eu cad în fiecare seară în liniştea lui albă
şi adorm.
Noaptea, doar pereţii nu au somn.
No comments:
Post a Comment